O zi în care să arătăm milă

ʺA Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele luiʺ Psalm 62:12.

Domnul Dumnezeul Sabatului va auzi rugăciunea stăruitoare. El va conduce pe cei care simt dependența lor de El și va călăuzi pe lucrători astfel încât multe suflete să vină la o cunoaștere a adevărului.

Adevărul, așa cum este el în Hristos, exercită o influență transformatoare asupra minții celor care-l primesc. Nimeni să nu uite că Dumnezeu este întotdeauna o majoritate și că împreună cu El succesul va încorona toate eforturile misionare. Cei care au o legătură vie cu Dumnezeu știu că divinitatea lucrează prin omenesc. Fiecare suflet care cooperează cu Dumnezeu face dreptate, iubește mila și umblă smerit cu Dumnezeu.

Domnul este un Dumnezeu al îndurării și are grijă chiar și de animalele pe care le-a creat. Când a vindecat în ziua Sabatului și a fost acuzat de încălcarea legii lui Dumnezeu, a spus acuzatorilor Săi: ʺOare în ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie deslegată de legătura aceasta în ziua Sabatului? Pe când vorbea El astfel, toţi protivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe cari le făcea Elʺ.

Domnul privește cu milă asupra creaturilor pe care le-a făcut, indiferent de rasa  de care aparțin. ʺEl a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,  ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.  Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: «Suntem din neamul lui…»ʺ

Vorbind ucenicilor Săi, Mântuitorul a spus: ʺȘi voi toți sunteți frați.ʺ Dumnezeu este Tatăl nostru al tuturor și fiecare dintre noi este păzitorul fratelui său. –Review and Herald, 21 ianuarie 1896.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

 

Fii un exemplu de sfințire a Sabatului

ʺŞi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.  Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei sculaʺ Deuteronom 6: 6, 7.

În familia ta, n-ai reuşit să prețuiești sfințenia Sabatului, să-i înveţi pe copiii tăi sfinţirea lui şi să imprimi asupra lor importanţa păzirii lui, conform poruncii. Sensibilităţile tale nu sunt clare şi gata să discearnă nivelul înalt la care trebuie să ajungem, ca să fim păzitori ai poruncii. Dar Dumnezeu te va ajuta în eforturile tale, dacă te apuci serios de lucru. Tu trebuie să ai un control desăvârşit asupra ta însuţi; atunci vei avea un succes mai bun asupra copiilor când sunt nesupuşi.

Înaintea ta este o lucrare importantă, aceea de a repara neglijenţele trecutului, dar nu-ţi este cerut să o îndeplineşti în propria ta putere. Îngerii slujitori te vor ajuta la aceasta. Nu renunţa la lucrarea aceasta şi nici nu lepăda povara, ci apucă-te serios de ea, cu o voinţă hotărâtă de a repara îndelungata ta neglijenţă. Trebuie să ai vederi mai înalte despre pretenţiile lui Dumnezeu asupra ta cu privire la ziua Lui cea sfântă. Tot ceea ce poate fi făcut în cele şase zile, care ţi-au fost date de Dumnezeu trebuie să fie făcut. Tu nu trebuie să-L jefuieşti pe Dumnezeu de nici un ceas al timpului sfânt.

Mari binecuvântări sunt făgăduite celor care preţuiesc mult Sabatul şi îndeplinesc obligaţiile ce le revin cu privire la păzirea lui: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, [ca să nu-l calci în picioare, nedându-i importanță] ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să-L sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L… şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.“ (Isaia 58, 13.14)

Atunci când începe Sabatul, trebuie să punem pază asupra noastră, asupra faptelor noastre şi a cuvintelor noastre, ca să nu-L jefuim pe Dumnezeu prin însuşirea, pentru propriul nostru folos, a timpului care este în întregime al Lui…

Nimic din ceea ce în faţa cerului va fi privit ca o călcare a sfântului Sabat nu trebuie spus sau făcut în Sabat. Dumnezeu ne cere să ne abţinem de la munca fizică în Sabat, iar mintea să ne fie disciplinată să stăruie asupra subiectelor sacre. – Mărturii vol. 2, 701-703.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Scopul Sabatului este să ne aducă în armonie cu Dumnezeu

ʺApoi le-a zis: «Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat»ʺ Marcu 2:27

Când a fost acuzat că a călcat Sabatul la Betesda, Isus Se apărase, susţinând că este Fiul lui Dumnezeu şi declarând că lucra în armonie cu Tatăl. Acum, când ucenicii au fost atacaţi, El le aminteşte acuzatorilor, ca exemple din Vechiul Testament, fapte îndeplinite în Sabat de către aceia care erau în slujba lui Dumnezeu.

Învăţătorii iudei se lăudau cu propriile cunoştinţe din Scriptură, dar în răspunsul Mântuitorului se cuprindea o mustrare pentru necunoaşterea Scripturilor sfinte. „Oare n-aţi citit ce a făcut David“, zise El, „când a flămânzit el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a mâncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?“ Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat“. „N-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât templul“. „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului“ (Luca 6, 3.4; Marcu 2, 27.28; Matei 12, 5.6)…

Isus n-a lăsat ca lucrul acesta să treacă fără să-i mustre pe vrăjmaşii Săi. El a spus că, în orbirea lor, ei înţelegeau greşit rostul Sabatului. El a zis: „Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfe», n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi“ (Matei 12, 7). Ritualurile lor multe și lipsite de căldură nu puteau să umple golul adus de lipsa acelei credincioase şi duioase iubiri, care îi va caracteriza totdeauna pe adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu…

Dumnezeu preţuieşte numai un serviciu făcut din iubire. Dacă lipseşte aceasta, tot şirul ceremoniilor este pentru El o ofensă. Tot aşa este şi cu Sabatul. El avea ca scop să-i aducă pe oameni în legătură cu Dumnezeu; dar, dacă mintea era stăpânită de forme obositoare, adevăratul rost al Sabatului era zădărnicit. Păzirea lui exterioară era doar o batjocură. –Hristos Lumina Lumii, 284-286.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Salvați suflete în Sabat

ʺVoi face pe oameni mai rari decît aurul curat, şi mai scumpi decît aurul din Ofirʺ Isaia 13:12.

Dacă era drept ca David să-şi astâmpere foamea mâncând din pâinea pusă la o parte pentru un scop sfânt, atunci era drept şi pentru ucenici să-şi împlinească nevoile de hrană, rupând spice în ceasurile sfinte ale Sabatului. Şi iarăşi preoţii din templu lucrau mai mult în Sabat decât în alte zile. Aceeaşi lucrare în alte scopuri pământeşti ar fi fost un păcat, dar lucrarea preoţilor era în slujba lui Dumnezeu. Ei săvârşeau ritualul care îi îndruma pe oameni la puterea mântuitoare a lui Hristos şi munca lor se împăca foarte bine cu scopul pe care îl avea Sabatul. Dar acum Hristos Însuşi venise. Făcând lucrarea lui Hristos, ucenicii se găseau în slujba lui Dumnezeu şi tot ce era necesar pentru săvârşirea acestei lucrări era drept să se facă în zi de Sabat.

Hristos voia să-i înveţe pe ucenici şi pe vrăjmaşii Lui că primul loc trebuie să-l ocupe slujirea lui Dumnezeu. Ţinta lucrării lui Dumnezeu în lumea aceasta este mântuirea omenrii, prin urmare tot ce este necesar să se facă în Sabat pentru săvârşirea acestei lucrări este în acord cu legea privitoare la Sabat. Isus a încununat apoi argumentaţia Sa, declarându-Se „Domn al Sabatului“ — Unul care era mai presus de orice discuţie şi mai presus de orice lege. Acest Judecător veşnic îi achită pe ucenici de vină, făcând apel chiar la legea pe care ei erau acuzaţi că o calcă…

Într-un alt Sabat, când Isus a intrat în sinagogă, a văzut acolo un om cu mâna uscată. Fariseii Îl urmăreau să vadă ce va face. Mântuitorul ştia bine că, dacă va vindeca pe cineva în Sabat, va fi privit ca un călcător al legii, dar El nu a ezitat să dărâme zidul restricţiilor tradiţionale care împresurau Sabatul. Isus l-a chemat pe bolnav să stea în mijloc şi apoi a întrebat: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau să o pierzi?“ Printre iudei, circula maxima că, dacă un om n-a făcut bine atunci când a avut prilejul, înseamnă că a făcut rău; a neglija să salvezi o viaţă, însemna că ai ucis. În felul acesta, Isus i-a întâmpinat pe rabini pe terenul lor. „Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-ţi mâna!» El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă“ (Marcu 3, 4.5). – Hristos Lumina Lumii, 285, 286.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Faceți bine în Sabat

ʺCăci Fiul omului este Domn şi al Sabatului… De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabatʺ Matei 12:8-12.

Isus a avut lecții pe care dorea să le dea ucenicilor Săi, pentru ca atunci când nu va mai fi cu ei, să nu poată fi induși în eroare de interpertările greșite ale preoților și conducătorilor privind corecta păzire a Sabatului. El a scos din Sabat tradițiile și pretențiile cu care îl împovăraseră preoții și conducătorii.

Trecând printr-un lan de grâu în ziua Sabatului, El și ucenicii Săi, fiind flămânzi, au început să smulgă spice și să le mănânce. Fariseii, cînd au văzut lucrul acesta, I-au zis: ,,Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.ʺ Pentru a răspunde acuzației lor, El a menționat acțiunea lui David și a tovarășilor să, spunând: ʺOare n-aţi citit ce a făcut David, cînd a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?  Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?  Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.ʺ

Dacă foamea excesivă a scutit pe David de încălcarea sfințeniei sanctuarului și a făcut actul său nevinovat, cu atât mai scuzabil a fost simplul fapt că ucenicii au smuls spice și le-au mâncat în ziua Sabatului! Isus a învățat pe ucenicii și pe dușmanii Săi că în primul rând era slujirea lui Dumnezeu și dacă oboseala și foamea însoțeau lucrarea, aveau dreptul să-și satisfacă nevoile omenești chiar și în ziua Sabatului…

Lucrările de milă și cele imperative nu sunt călcări ale legii. Dumnezeu  nu condamnă aceste lucruri.  El a declarat fapta de milă și necesitate  de a smulge spice, a le freca în mâini și a mânca pentru a-și satisface foamea, ca fiind în conformitate cu legea pe care a proclamat-o El Însuși  pe Sinai. Astfel El s-a declarat pe Sine Însuși  ca fiind fără vină în fața cărturarilor, a conducătorilor și preoților, în fața universului ceresc, în fața îngerilor căzuți și a oamenilor căzuți. –Review and Herald, 3 august 1897.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Semnul autorității lui Dumnezeu

ʺAi tăi vor zidi iarăş pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit «Dregător de spărturi», «Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit»ʺ Isaia 58:12.

Sabatul este o agrafă de aur care Îl uneşte pe Dumnezeu cu poporul Său. Dar porunca Sabatului a fost sfărâmată. Ziua cea sfântă a lui Dumnezeu a fost profanată. Sabatul a fost smuls din locul lui de către omul păcatului, şi o zi de lucru obişnuită a fost înălţată în locul lui. O spărtură s-a făcut în Lege, şi spărtura aceasta trebuie să fie dreasă. Adevăratul Sabat trebuie să fie înălţat la cuvenita lui poziţie ca zi de odihnă a lui Dumnezeu.

În capitolul 58 din Isaia este schiţată lucrarea pe care o are de făcut poporul lui Dumnezeu. El trebuie să preamărească Legea şi să o facă vrednică de cinste, să zidească vechile dărâmături şi să refacă temeliile multor generaţii. Acelora care fac lucrul acesta Dumnezeu le spune: „Vei fi numit dregător de spărturi“, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit…. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nedându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.“

Problema Sabatului urmează să fie subiectul în jurul căruia se dă marea bătălie finală la care va lua parte întreaga lume. Oamenii au onorat principiile lui Satana mai presus de principiile care stăpânesc în cer. Ei au primit un Sabat neadevărat, pe care Satana l-a înălţat ca semn al autorităţii sale. Dar Dumnezeu a pus sigiliul său pe cerinţa Lui împărătească. Fiecare instituţie a Sabatului poartă numele autorului ei, un semn de neșters care arată autoritatea fiecăruia. Noi trebuie să le arătăm că este de însemnătate vitală, dacă ei poartă semnul Împărăţiei lui Dumnezeu sau semnul împărăţiei răzvrătirii, deoarece ei se declară supuşi ai împărăţiei al cărei semn îl poartă. Dumnezeu ne-a chemat să înălţăm standardul Sabatului Său călcat în picioare. Cât de însemnat este, deci, ca exemplul nostru în ţinerea Sabatului să fie cel drept. – Mărturii vol. 6, 351-353.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Minunea întreită descoperă caracterul sacru al Sabatului

ʺCopiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într -o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanuluiʺ Exod 16:35.

În fiecare săptămână, în timpul lungii lor călătorii în pustie, izraeliţii au fost martorii unei întreite minuni, menite a impresiona minţile lor cu privire la sfinţenia Sabatului: o dublă cantitate de mană ce cădea în ziua a şasea, dar mana nu cădea în cea de-a şaptea zi, iar porţia necesară pentru ziua Sabatului se păstra dulce şi curată, pe când dacă ar fi fost păstrată altă dată, de pe o zi pe alta, n-ar mai fi fost bună de mâncat.

În împrejurările legate de căderea manei, avem dovada concludentă că Sabatul nu a fost instituit, aşa cum pretind unii, atunci când a fost dată Legea pe Sinai. Mai înainte ca izraeliţii să vină la Sinai, ei au înţeles că păzirea Sabatului este obligatorie pentru ei. Fiind obligaţi să adune în fiecare zi de vineri o porţie dublă de mană în pregătirea lor pentru Sabat, zi în care nu cădea mană deloc, natura sacră a zilei de odihnă era mereu întipărită asupra lor. Iar când unii din popor au ieşit în ziua Sabatului să strângă mană, Domnul a întrebat: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?“

„Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului“. Timp de patruzeci de ani, li se reamintea zilnic, prin această miraculoasă aprovizionare, de grija neobosită a lui Dumnezeu şi de iubirea Lui gingaşă. În cuvintele psalmistului, Dumnezeu le-a dat „grâu din cer, au mâncat cu toţii pâinea celor mari“ („pâinea îngerilor“ tr.engl. Psalmii 78, 24-25, adică hrana ce le-a fost dată de către îngeri). Hrăniţi fiind cu „grâu din cer“, ei trebuiau să se gândească zilnic la faptul că, având făgăduinţa lui Dumnezeu, ei erau tot aşa de siguri în ceea ce priveşte hrana lor, ca şi atunci când ar fi fost înconjuraţi de unduitoare lanuri de grâu în câmpiile fertile ale Canaanului. –Patriarhi și profeți 296, 297.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

În ziua a șasea, pregătiți-vă pentru Sabat

“Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!” Exodul 16:23.

În ziua a șasea, s-a constat că se strânsese o cantitate dublă de mană, și se adunaseră câte doi omeri de fiecare persoană. Când conducătorii au văzut ce făcuseră, s-au grăbit să aducă la cunoștința lui Moise  despre această aparentă încălcare a instrucțiunilor sale. Dar răspunsul său a fost: ʺDomnul a poruncit aşa. Mîine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!” Ei au făcut așa și au descoperit că a rămas neschimbată. Și Moise a zis: ʺMâncaţi -o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.  Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.ʺ

Domnul nu este mai puțin minuțios acum în ce privește Sabatul Său decât atunci când a dat copiilor lui Israel instrucțiunile speciale de mai sus. El le-a cerut să coacă ce aveau de copt și să fiarbă ce aveau de fiert în ziua a șasea, pregătitoare pentru ziua Sabatului. Cei care neglijează să facă pregătirea  adecvată pentru sabat în ziua  a șasea, încalcă porunca a patra și sunt călcători ai legii lui Dumnezeu. În instrucțiunile date israeliților, Dumnezeu a interzis  coacerea și fierberea în Sabat. Această interdicție ar trebui privită de toți păzitorii Sabatului, ca o interdicție solemnă dată de Iehova. Domnul vrea să apere pe poporul Său de a se deda lăcomiei în ziua Sabatului pe care a pus-o deoparte pentru meditație sfântă și închinare…

Dumnezeu Și-a manifestat grija cea mare și dragostea pentru poporul Său trimițându-le pâine din ceruri. ʺAu mîncat cu toţii pâinea îngerilorʺ, adică pâinea pe care le-au asigurat-o îngerii… După ce li s-a asigurat mâncare din belșug, le-a fost rușine de necredința și cârtirile lor și au promis să aibă încredere în Domnul pentru viitor. – Signs of the Times, 15 aprilie 1880.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Sabatul ne îndreaptă mintea către Dumnezeu

ʺDacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; … atunci te vei putea desfăta în Domnul ʺ Isaia 58:13, 14.

Mulţi creştini practicanţi de azi își închid inimile şi minţile față de Soarele Dreptății, ale cărui raze luminoase ar alunga întunericul şi ceaţa care există acolo. Ei refuză lumina, şi nu dau importanță cerinţelor lui Dumnezeu şi voinţei Sale. În locul zilei de odihnă dată lor de Iehova, ei acceptă un sabat fals, ei se închină unui idol şi încalcă legea sfântă a lui Dumnezeu călcând în picioare Sabatul pe care El l-a instituit şi binecuvântat.

Sabatul a fost dat pentru binele întregii omeniri. După ce Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, El S-a odihnit, a binecuvântat şi a sfinţit ziua în care S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o crease şi o făcuse. El a pus deoparte acea zi specială pentru fiinţele omenești ca să se odihnească de munca lor și  privind cerurile şi pământul, și văzând dovezile concrete ale înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu, inimile lor să poată fi pline de iubire şi respect faţă de Făcătorul lor.

Dacă familia omenească ar fi ţinut întotdeauna ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o şi a sfinţit-o, niciodată nu ar fi fost un necredincios în lumea noastră, pentru că Sabatul a fost dat ca un memorial al lucrării Creatorului; a fost dat pentru ca în acestă zi într-un mod special oamenii să-și poată distrage mintea de la lucrurile de pe pământ și să contemple pe Dumnezeu si puterea Lui minunată …

Păgânii, în orbirea lor,  se închină la idoli de lemn şi de piatră. ”Acestea sunt dumnezeii nostri”, spun ei. Dar în porunca a patra avem dovada că Dumnezeul nostru este Dumnezeul viu și adevărat. În ea găsim pecetea autorităţii Lui: “… Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul și marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” În cerurile care vestesc slava Făcătorului lor - soarele, strălucind în puterea sa, dând viaţă şi frumuseţe tuturor lucrurilor create; luna și stelele, lucrările mîinilor Sale – vedem superioritatea Dumnezeului căruia ne închinăm. El este Dumnezeul care “a făcut cerurile și pământul.”-Echo Biblia, 12 octombrie 1896

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Șase zile pentru noi, doar una pentru Dumnezeu

ʺAdu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău… de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-oʺ Exodul 20:8-11.

Chiar la începutul poruncii a patra, Dumnezeu a spus: „Adu-ţi aminte“, ştiind că omul, în mulţimea grijilor şi încurcăturilor lui, avea să fie ispitit să se scuze de a veni în întâmpinarea deplinelor cerinţe ale Legii sau, în aglomeraţia ocupaţiilor lumeşti, avea să uite importanţa ei sacră. „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci tot lucrul tău“, ocupaţia obişnuită a vieţii pentru câştig vremelnic sau bucurie. Cuvintele acestea sunt foarte lămurite; ele nu pot fi înţelese greşit.

Frate K., cum îndrăzneşti să-ţi permiţi să calci o poruncă atât de solemnă şi importantă? A făcut Domnul vreo excepţie prin care tu să fii scutit de Legea pe care a dat-o El pentru lume? Sunt omise călcările tale de lege din registrul de rapoarte? A fost El de acord să scuze neascultarea ta când naţiunile vor veni înaintea Lui pentru judecată? Nici o clipă să nu te înşeli cu gândul că păcatul tău nu va aduce pedeapsa meritată. Călcările tale de lege vor fi răsplătite cu nuiaua, pentru că tu ai avut lumina şi totuşi ai umblat direct împotriva ei. „Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.“

Dumnezeu ne-a dat şase zile în care să ne facem lucrarea şi să continuăm cu ocupaţia obişnuită a vieţii, dar El pretinde o zi pe care a pus-o deoparte şi a sfinţit-o. El ne-a dat o zi în care ne putem odihni de munca noastră şi să ne consacrăm pentru închinare şi îmbunătăţirea stării noastre spirituale. Ce nelegiuire flagrantă ca să furăm acea zi sfinţită a lui Iehova şi să ne-o însuşim pentru scopurile noastre egoiste!

Este cea mai grosolană cutezanţă pentru omul muritor să ajungă la un compromis cu cel Atotputernic pentru a-şi asigura măruntele şi vremelnicele lui interese. Este tot atât de grav a călca Legea folosind ocazional Sabatul pentru ocupaţii vremelnice ca şi când ai respinge-o în întregime; pentru că aceasta face din poruncile Domnului o problemă de avantaj. –Mărturii vol. 4, 249.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.