Nu mai trăiesc eu

Biblia spune: Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal. 2:20). Dar ce înseamnă să fii răstignit împreună cu Hristos, să nu mai trăiesc eu îi viața practică de zi cu zi? Următoarea ”Cercetare atentă a inimii”  ne va da, cu siguranță o nouă inspirație, atunci când căutăm după o legătură mai profundă cu Domnul Hristos.

 

NU MAI TRĂIESC EU

O cercetare atentă a inimii

 

Când ești uitat, sau neglijat sau ridiculizat și nu te simți nici rănit, nici înșelat pentru că ai fost trecut cu vederea, ci inima ta este  fericită că ai fost socotit vrednic să suferi pentru Hristos,

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NU MAI TRĂIESC EU

Când binele tău este vorbit de rău, când se trece peste dorințele tale, sfatul tăi nu este băgat în seamă, părerea ta este luată în râs, cele mai bune intenții sunt interpretate greșit și refuzi să te mânii, sau să te aperi, ci primești totul în liniște plină de dragoste, cu răbdare, știind că numai Domnul Hristos este apărătorul tău,

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NU MAI TRĂIESC EU

Când suporți cu răbdare neplăcerile, dezordinea, dezavantajele, lipsa de disciplină sau de punctualitate din partea altora: când simți că alții și-au bătut joc de timpul tău și a fost tratat dur și nedreptățit și totuși răspunzi cu dragoste, păstrându-ți calmul și îndurând aceste lucruri cu umilință așa cum le-a îndurat și Domnul Isus,

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NU MAI TRĂIESC EU

Când nu ești tulburat atunci când locuința este nesatisfăcătoare, când nu te plângi de mâncarea puțină, de vremea proastă de schimbarea orarului de călătorie când îți păstrezi buna dispoziție când alții sunt cu capsa pusă, sau morocănoși,  când ești plin de iubire, amabil și atent cu cei care de la care nu poți obține nici un avantaj când rămâi calm în ciuda întreruperilor din a face ceea ce ți-ai programat și accepți ca planurile tale să se împlinească după voia lui Dumnezeu,

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NU MAI TRĂIESC EU

Când într-o conversație nu te referi la tine și nu simți nevoia să te lauzi cu realizările tale și nici să înregistrezi fiecare faptă bună pe care ai făcut-o, pentru ca s-o vadă lumea, când nu cați să fii apreciat și aplaudat, când nu te superi atunci când e menționat ceea ce au făcut alții, dar de tine nu se amintește, când ești mai preocupat să fii credincios chemării lui Dumnezeu și nu te deranjează să rămâi neștiut,

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NU MAI TRĂIESC EU

Când vezi cum fratelui tău îi merge bine și are succes într-un proiect la care ai contribuit și tu și poți să te bucuri din inimă alături de el, fiind fericit să rămâi în spatele cortinei, fără să pui întrebări lui Dumnezeu, ci fiind recunoscător ca lucrarea Domnului merge înainte și Dumnezeu este glorificat,

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NU MAI TRĂIESC EU

Când primești mustrare și reproșuri de la cineva mai jos decât tine și poți să te supui umil și în suflet și în afară, fără să te răzvrătești și fără resentiment în suflet, 

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NU MAI TRĂIESC EU

 

Dacă vrem să fim mântuiți, în aceste zile de pe urmă, Spiritul Sfânt trebuie să ne aducă la cruce și atunci când murim pe cruce, nu vom mai răspunde nici unui dispreț sau neglijări a firii noastre pentru că oamenii morți  nu mai mișcă.

Viața creștină poate fi exprimată numai în termenii Domnului Isus Hristos. Și dacă viața ta de creștin încă poate fi numai în termeni care te privesc pe tine – personalitatea ta, puterea ta de voință, darurile tale talentul tău, banii tăi, curajul tău, studiile tale, consacrarea ta, (anii tăi de slujire, realizările tale, deșteptăciunea ta, diplomele obținute)  – deși ai poate o viață de creștin, totuși nu trăiești viața unui creștin (așa cum o vede Dumnezeu) – Ian Thomas

”Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;” Filipeni 3:10.

”Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Galateni 2:20.

Advertisements

Cele zece fecioare reprezintă biserica – 14 iulie

La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Matei 25:6

Domnul Hristos împreună cu ucenicii Săi şedeau pe Muntele Măslinilor. Soarele dispăruse în spatele munţilor şi umbrele serii învăluiau cerurile. În faţa lor se vedea o casă luminată strălucitor, ca pentru sărbătoare. Valurile de lumină ce se revărsau ori de câte ori se deschideau uşile, cum şi o mulţime de oameni ce aşteptau în jur, arăta că în curând avea să-şi facă apariţia un alai de nuntă.

În multe părţi ale Orientului nunţile au loc seara. Mirele merge să-şi întâlnească mireasa la casa ei, şi s-o conducă apoi la casa lui. La lumina torţelor, alaiul de nuntă pleacă de la casa tatălui ei, la casa mirelui, unde se dă un ospăţ pentru cei invitaţi. În scena la care privea Domnul Hristos, oaspeţii aşteptau apariţia alaiului miresei cu intenţia de a se alătura nuntaşilor.

În aşteptare, în apropierea casei mirelui, se aflau zece fecioare îmbrăcate în alb. Fiecare avea cu sine o lampă aprinsă şi un mic vas cu untdelemn. Toate aşteptau cu nerăbdare venirea mirelui. Dar el zăbovea. Oră după oră trecea, iar cei ce aşteptau au obosit şi au adormit. Dar la miezul nopţii se auzi strigarea: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare.”  Cei ce dormeau s-au trezit, sărind deodată în picioare. Ei au văzut alaiul apropiindu-se, luminat fiind de lumina făcliilor, în sunetul vesel al muzicii. Ei au auzit vocea mirelui şi pe aceea a miresei.

Cele zece fecioare şi-au luat lămpile şi au început să le pregătească în grabă, ca să meargă împreună cu ceilalţi. Dar cinci dintre ele au neglijat să umple vasele lor cu untdelemn. Ele nu s-au aşteptat să întârzie aşa de mult, şi nu s-au pregătit în caz de nevoie. În disperarea lor, au apelat la tovarăşele lor care au fost mai înţelepte, spunând: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting lămpile. Dar cele cinci fecioare care au aşteptat şi ele, aveau lămpile proaspăt pregătite şi pline, căci goliseră vasele lor cu untdelemn. Ele nu mai aveau untdelemn de rezervă şi au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine, duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.»”

În timp ce acestea s-au dus să cumpere, alaiul de nuntă s-a pus în mişcare şi le-a lăsat în urmă. Cele cinci fecioare cu lămpile lor aprinse, s-au alăturat mulţimii şi au intrat în odaia de nuntă odată cu alaiul mirelui, şi uşa a fost încuiată. Când fecioarele neînţelepte au ajuns la locul ospăţului, ele s-au întâlnit cu un refuz neaşteptat…

Pe când Domnul Hristos privea la cei care aşteptau venirea mirelui, El le-a spus ucenicilor lui pilda celor zece fecioare, ilustrând prin experienţa lor, experienţa bisericii, a celor care vor trăi chiar în timpul dinaintea celei de-a doua veniri a Sa. – Parabolele Domnului Hristos, p. 405, 406.

Devoționalul face parte din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Fiecare membru poate sluji – 07 iulie

Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 2 Corinteni 6:1

Toți membrii bisericii noastre ar trebui să simtă un adânc interes pentru misiunea internă şi externă. Mari binecuvântări vor veni asupra lor când fac eforturi pline de jertfire de sine pentru a înfige adevărul în câmpuri noi. Banii investiţi în lucrarea aceasta vor aduce dobânzi bogate. Noii convertiţi, bucurându-se în lumina primită din Cuvânt, la rândul lor, vor da din mijloacele lor pentru a duce altora lumina adevărului.

Domnul îi cheamă pe cei ce formează poporul Său să lucreze în diferite domenii ale lucrării misionare. Cei de la drumuri și la garduri trebuie să audă mesajul evangheliei salvatoare. Membrii bisericii trebuie să facă lucrare de evanghelizare în casele prietenilor și vecinilor lor care încă nu au primit dovezile complete ale adevărului…

Aceia care pornesc la lucrarea aceasta trebuie să facă din viaţa lui Hristos studiul lor neîntrerupt. Ei să fie în mod intens zeloşi, folosind fiecare însuşire în slujba Domnului. Rezultate valoroase vor veni în urma efortului sincer, neegoist. De la Marele Învăţător, lucrătorii vor primi educaţia cea mai aleasă.

Mulţi din poporul lui Dumnezeu trebuie să răspândească publicaţiile noastre în locuri unde solia îngerului al treilea nu a fost vestită niciodată. Lucrarea colportorului evanghelist a cărui inimă este umplută cu Duhul Sfânt este plină de minunate posibilități pentru bine. Prezentarea adevărului cu iubire şi simplitate, din casă în casă, este în armonie cu îndrumarea dată de Hristos ucenicilor Săi când i-a trimis în prima călătorie misionară. Prin cântări de laudă, rugăciuni umile, din inimă şi o prezentare simplă a adevărului Bibliei în cercul familiei, mulţi vor fi câştigaţi. Lucrătorul Divin va fi prezent ca să convingă inimile. Făgăduinţa Sa este „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele”.   Cu asigurarea prezenţei unui aşa Ajutor putem lucra cu credinţă, speranţă şi curaj.

Monotonia slujirii noastre pentru Dumnezeu trebuie să înceteze. Fiecare membru al bisericii ar trebui să fie implicat într-o slujire specială pentru Maestru. Fie ca aceia care sunt bine întemeiaţi în adevăr să meargă în vecinătate şi să organizeze întâlniri, invitând în mod cordial pe toți.  La aceste întâlniri să se cânte imnuri melodioase, să se înalțe rugăciuni fierbinți și să fie citit Cuvântul lui Dumnezeu…

Sunt alții care pot vizita casele oamenilor, citind membrilor familiei un subiect simplu și impresionant din adevărul Bibliei …

Există și aceia care, datorită unor datorii  urgente în cămin nu pot face lucrare din casă în casă. Dar să nu creadă că ei nu pot face nimic pentru a ajuta. Ei îi pot încuraja pe cei care lucrează și pot da din mijloacele lor pentru a-i ajuta să se susțină. – Manuscript 150, 1903.

Devoționalul face parte din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Traducere: Adina Păltineanu

Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău – 6 iulie

Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului. Ţefania 1:14

Sunt chemată să îndemn bisericile să se trezească din somn. Noi trebuie să ne confruntăm cu inamici invizibili, supranaturali. Trebuie să punem mâna pe toată armătura lui Dumnezeu, pentru ca să fim pregătiți pentru bătăliile  pe care le avem de dat zilnic.

Îi chem pe cei care au primit lumină și cunoștință să se roage în modul cel mai serios și să vină “în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji [împotriva dușmanilor puternici (tr. engleză)].” Cine sunt acești dușmani puternici? Sunt puterile care, în zilele lui Daniel, au împiedicat trimișii cerești să convingă pe regele Persiei de lucrarea pe care o avea de făcut.

Lucrarea noastră de a face cunoscută a doua venire a lui Hristos este asemănătoare cel al lui Ioan Botezătorul, înainte mergătorul Domnului Hristos la prima Sa venire. Trebuie să proclamăm lumii solia: “Ziua cea mare a Domnului este aproape. ” “Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău.”  Trebuie să facem mult mai mult decât am făcut până acum.

Printre noi, ca printre copiii lui Israel, când erau conduși către la Țara Făgăduită, sunt mulți care, dacă nu pot vedea clar fiecare pas înainte, nu se vor mișca la porunca lui Dumnezeu să “meargă înainte.” Ei au doar puțină credință și puțin de spirit de tăgăduire de sine…

În lucrarea lui Dumnezeu este loc pentru toţi cei ce sunt plini de spiritul sacrificiului de sine. Avem o lucrare solemnă înaintea noastră. Dumnezeu cheamă bărbaţi şi femei care sunt dispuşi să se uite pe sine pentru binele altora, să consacre lucrării Sale tot ce au şi sunt. Este nevoie de… oameni care, au o experiență temeinică în lucrarea Domnului, care, atunci când vor întâmpina dificultăţi, să meargă cu tărie înainte, spunând: „Nu vom cădea şi nici nu ne vom descuraja”. Este nevoie de oameni care să întărească şi să consolideze lucrarea pe care alţii încearcă să o facă, nu să demoleze și să încerce să distrugă ceea ce alții încearcă să facă. Este nevoie de bărbați și femei cu care Dumnezeu poate lucra, oameni a căror inimă a fost desțelenită.

Nu avem nevoie de lucrători care trebuie să fie sprijiniţi şi purtaţi de cei ce sunt în credință de multă vreme… Noi vrem lucrători care nu sunt plini de egoism şi de mulţumire de sine….

Satana va coopera întotdeauna cu cei care sunt dispuși să trădeze speranțele sacre. Există trădători, … bărbați care pretind că sunt păzitori ai Sabatului, dar care, în loc să construiască lucrarea, o împiedică criticând și acuzând în mod fals frații lor.

Cât de mulți ar putea face o lucrare nobilă în tăgăduire și sacrificiu de sine, dar sunt absorbiți în lucrurile mici ale vieții! Sunt orbi și nu pot vedea prea departe. Ei fac o lume dintr-un atom și un atom dintr-o lume. Ei au devenit pârâiașe, pentru că nu împărtășesc altora Apa Vieții. – Manuscript 173, 1898.

Devoționalul face parte din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Traducere: Adina Păltineanu

Unitatea desăvârșită va aduce succes – 5 iulie

Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Ioan 17:21

Îndemn pe poporul nostru să-și înceteze criticile și vorbirea de rău și să meargă la Dumnezeu în rugăciune serioasă, cerându-I să-i ajute să ajute pe cei rătăciți. Să se unească unul cu altul și cu Hristos. Să studieze capitolul șaptesprezece din Ioan și să învețe cum să se roage și cum să trăiască rugăciunea Domnului Hristos. El este Mângâietorul. El va rămâne în inimile lor, făcându-le bucuria deplină. Cuvintele Lui vor fi pentru ei ca pâinea vieții și în puterea astfel obținută vor fi în stare să dezvolte caractere care vor fi o onoare pentru de Dumnezeu. O părtășie creștină desăvârșită va exista între ei. Rodul care apare întotdeauna ca rezultat al ascultării de adevăr va fi văzut în viața lor.

Să facem din rugăciunea lui Hristos regula vieții noastre, ca să putem forma caractere care vor dezvălui lumii puterea harului lui Dumnezeu. Să se vorbească mai puțin despre diferențele minore și să existe o studiere mai sârguincioasă a ceea ce înseamnă rugăciunea Domnului Hristos pentru cei care cred în Numele lui. Trebuie să ne rugăm pentru unire și apoi să trăim în așa fel încât Dumnezeu să poată răspunde la rugăciunile noastre. O unitate perfectă – o unire cât mai apropiată de unirea care există între Tatăl și Fiul – aceasta va aduce succes eforturilor lucrătorilor lui Dumnezeu. – Manuscript 1, 1903.

Unirea totală cu Hristos și unul cu altul este absolut necesară desăvârșirii credincioșilor. Prezența lui Hristos prin credință în inimile credincioșilor este puterea lor, viața lor. Aceasta aduce unire cu Dumnezeu. “Tu în mine”. Unirea cu Dumnezeu prin Hristos face biserica desăvârșită. – Manuscript 182, 1905.

Cel care caută să-i slujească pe alții prin tăgăduire și sacrificiu de sine va primi acele calități ale caracterului care se recomandă singure înaintea lui Dumnezeu. El va dezvolta înțelepciune, adevărata răbdare,  toleranță, bunătate, compasiune. Acestea îi dau locul cel mai de seamă în împărăția lui Dumnezeu – Manuscript 165, 1898.

Nimic nu poate desăvârși unitatea în biserică decât spiritul de toleranță al Domnului Hristos. Satana poate semăna discordie; Domnul Hristos este Singurul care poate armoniza părțile în dezacord… Când voi ca lucrători individuali ai bisericii iubiți pe Dumnezeu în mod suprem și pe aproapele vostru ca pe voi înșivă, atunci nu va fi nici un efort ca să fiți una, va fi unitate în Hristos, urechile care să asculte despre alții vor fi închise și nimeni nu va accepta un reproș împotriva aproapelui său. Membrii bisericii vor prețui dragostea și unitatea și vor fi ca o familie mare. Atunci vom purta acreditările care vor mărturisi lumii că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume. Domnul Hristos a spus: ” Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” – Letter 29, 1889.

Devoționalul face parte din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Traducere: Adina Păltineanu

Fiți una, după cum Fiul și Tatăl sunt una – 4 iulie

Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi. Ioan 17:11

Unde vom găsi puritatea, bunătatea și sfințenia în care ne vom afla în siguranță? Unde este țarcul unde nu vor intra lupi?  Vă spun… că Domnul are o biserică organizată prin care El va lucra. Poate că sunt acolo mai multe zeci de Iuda. Poate că sunt unii asemenea lui Petru cel pripit care Îl vor renega pe Domnul lor în anumite împrejurări. Poate că sunt oameni reprezentați de Ioan, cel care L-a iubit pe Isus, dar care au un zel care ar nimici viața multora făcând să coboare foc din cer pentru a răzbuna o insultă la adresa Domnului Hristos și a adevărului. Însă marele Învățător caută să dea îndrumări pentru a corecta aceste rele existente. El face același lucru și în zilele noastre cu aceia care alcătuiesc biserica Sa. El le arată greșelile și le prezintă solia către Laodicea.

El le arată că orice egoism, orice mândrie, orice înălțare de sine, orice necredință și prejudecată care conduc la împotrivire față de adevăr și la îndepărtarea de lumina cea adevărată sunt periculoase și, dacă nu se pocăiesc, cei ce îndrăgesc păcatele acestea vor fi lăsați în întuneric, așa cum a fost lăsat poporul iudeu. Fiecare suflet să caute acum să răspundă rugăciunii Domnului Hristos. Fiecare suflet să repete rugăciunea aceea ca un ecou în minte, în cereri, în îndemnuri, pentru ca toți să fie una, așa cum Hristos și Tatăl sunt una și lucrează în scopul acesta. În loc de a îndrepta armele unii împotriva altora, să le îndreptăm împotriva vrășmașilor lui Dumnezeu și ai adevărului. Repetați cu toată inima ca un ecou, rugăciunea Domnului Hristos: ”Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi… Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.” Ioan 17:11. 15…

Ușa inimii trebuie să fie deschisă Duhului Sfânt, pentru că El este Cel care sfințește, iar adevărul este mijlocul prin care se face acest lucru. Trebuie să existe o acceptare a adevărului așa cum este în Isus. Aceasta este singura sfințire autentică: “Cuvântul Tău este adevărul.” Oh, citiți rugăciunea Domnului Hristos pentru unitate, “Păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.” Rugăciunea Domnului Hristos nu este numai pentru cei care sunt acum ucenicii Săi, ci pentru toți cei care vor crede în Hristos prin cuvintele ucenicilor Lui, până la sfârșitul lumii….

Domnul a avut o biserică pe parcursul tuturor evenimentelor schimbătoare  ale timpului începând din acea zi  și până în zilele noastre … Biblia ne prezintă o biserică-model. Membrii ei trebuie să fie în uniți unii cu alții și cu Dumnezeu. Când credincioșii sunt uniți în Hristos Vița cea vie, urmarea este faptul că ei sunt una cu El, plini de simpatie, duioșie și dragoste. – Manuscript 21, 1893.

Devoționalul face parte din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Traducere: Adina Păltineanu

Dumnezeu este slăvit prin viața oamenilor – 3 iulie

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 3:9

Este plăcerea Mântuitorului de a-i vedea pe urmașii Săi colaboratori cu Dumnezeu, primind din belșug toate mijloacele pentru a aduce roadă, și dăruind din belșug ca lucrători sub îndrumarea Lui. Hristos a slăvit pe Tatăl Său prin roada pe care a adus-o și viața adevăraților Săi urmași va produce același rezultat. Primind și împărtășind, lucrătorii Săi vor aduce multă roadă. “Până acum”, a spus Hristos ucenicilor Săi “n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”

Dumnezeul providenței continuă să umble printre noi, deși pașii Lui nu sunt văzuți, deși lucrările Sale pozitive și directe nu sunt recunoscute sau înțelese. Lumea în înțelepciunea sa omenească nu cunoaște pe Dumnezeu. Domnul plănuiește ca  slava Lui, nu slava oamenilor să se manifeste prin intermediul ființelor omenești. Lumina Lui este cea care strălucește prin intermediul instrumentelor Sale. Providența și revelația funcționează în armonie divină, dezvăluindu-l pe Dumnezeu ca  fiind primul, ultimul și cel mai bun în toate.

Hristos atrage păcătoșii la Sine cu funiile iubirii, căutând să-i unească cu El, pentru a fi împreună lucrători cu Dumnezeu, nu în mândrie și mulțumire de sine, ci în blândețe și umilință. Când păcătoșii sunt convertiți, Dumnezeu este slăvit înaintea locuitorilor și puterilor cerului și pământului. Acești convertiți sunt o priveliște înaintea lumii, îngerilor și oamenilor. “Voi sunteți martorii mei”, spune Dumnezeu. Privind spre Mine, caracterul va fi transformat. Prin manifestarea îngăduinței și dragostei asemenea lui Hristos, veți da pe față această transformare.

Împărtășind altora dragostea și gingășia pe care Dumnezeu le-a revărsat din abundență asupra noastră, vom lăsa lumina să strălucească. Noi ar trebui să folosim cel mai bine posibil fiecare dar al lui Dumnezeu, făcându-l să producă binele. Lui Dumnezeu nu-I putem da nimic care nu este deja al Lui, dar putem ajuta pe cei suferinzi din jurul nostru. Putem să-i ajutăm cu cele necesare acestei vieți și, în același timp, să le vorbim despre iubirea minunată a lui Dumnezeu.

Domnul Hristos și-a identificat interesele cu cele ale poporului Său. El a spus în mod clar că Îi putem sluji, slujind  celor suferinzi. Cuvinte de încurajare și îmbărbătare, vorbite când sufletul este bolnav și pulsul curajului este scăzut, acestea sunt privite de către Mântuitorul ca și cum ar fi vorbite către El…

Noi trebuie să fim în lume o influență corectoare, ca și sarea care își păstrează aroma. Într-o generație nefericită, impură, idolatră, noi trebuie să fim puri și sfinți, arătând că harul lui Hristos are puterea de a restaura în om asemănarea divină. Trebuie să exercităm o influență salvatoare asupra celor din lume. – The Bible Echo, 11 iunie 1900.

Devoționalul face parte din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Traducere: Adina Păltineanu