Nu întristați Duhul, 21 februarie

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Efeseni 4:30

Conștiința este vocea lui Dumnezeu ce se aude în mijlocul conflictului pasiunilor omenești; când i se rezistă, Duhul lui Dumnezeu este întristat.

Oamenii au capacitatea de a stinge Duhul lui Dumnezeu, deoarece le-a fost dată puterea de a alege. Ei au libertatea de a acționa după cum aleg. Ei pot să fie ascultători, prin Numele și harul Răscumpărătorului nostru, sau pot să fie neascultători și să suporte consecințele.

Păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt nu constă într-un anumit cuvânt sau act, ci este împotrivirea fermă şi hotărâtă în fața adevărului şi dovezilor.

Aceasta are loc nu pentru că Dumnezeu dă un decret potrivit căruia omul nu va fi mântuit. El nu aruncă întuneric înaintea ochilor, întuneric ce nu poate fi pătruns. Dar omul, la început, rezistă unei influențe a Duhului lui Dumnezeu și, rezistându-i o dată, este mult mai ușor să facă același lucru și a doua oară, apoi și mai ușor a treia oară și cu mult mai ușor a patra oară. Apoi vine secerișul care să fie strâns din sămânța necredinței și a împotrivirii. O, ce seceriș al îngăduințelor păcătoase se pregătește pentru seceră!…

Pe de altă parte, fiecare rază de lumină primită va produce un seceriș de lumină. Dacă a existat împotrivire față de ispită, va fi mai multă putere pentru a rezista a doua oară; fiecare nouă biruință câștigată asupra eului va netezi calea pentru biruințe mai înalte și mai nobile. Fiecare victorie este o sămânță semănată pentru viața veșnică.

Dumnezeu nu nimicește pe nimeni. Păcătosul se nimicește pe sine prin lipsa lui de căință.

Nimeni nu trebuie să privească păcatul împotriva Duhului Sfânt ca fiind ceva misterios și nedefinit. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul refuzului persistent de a răspunde invitației de a ne pocăi.

Nu există … nici o speranță pentru o viață mai înaltă decât prin supunerea inimii noastre Domnului Hristos.

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Photo by Bara Cross on Unsplash

Duhul care sălășluiește, 20 februarie

Cine păzește poruncile Lui rămâne în El şi El în el. Şi cunoaștem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat. 1 Ioan 3 :24

Duhul Sfânt este adierea vieții spirituale în suflet. Împărtășirea Duhului este împărtășirea vieții lui Hristos. Pe cel care-L primește, îl umple cu însușirile lui Hristos.

Duhul Sfânt va intra în inima care nu se poate lăuda cu nimic. Dragostea lui Isus va umple vidul care se face prin golire de sine.

Aceia care Îl văd pe Hristos în adevăratul Lui caracter și-L primesc în inimă, au viață veșnică. Hristos locuiește în noi prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu, primit în inimă prin credință, este începutul vieții veșnice.

Nu-L vedem pe Hristos și nici nu vorbim cu El, dar Duhul Său Sfânt este la fel de aproape de noi într-un loc ca și în altul. Lucrează în și prin fiecare dintre cei care îl primesc pe Hristos. Cei care cunosc sălășluirea Duhului dezvăluie roadele Duhului – iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, blândețe, bunătate, credință.

Duhul Sfânt trebuie să fie permanent prezent cu credinciosul. Avem  nevoie să luăm în considerare cu mai multă atenție faptul că Mângâietorul trebuie să rămână cu noi. Dacă fiecare dintre noi a înțeles acest adevăr, ar trebui să nu ne simțim singuri niciodată. Când suntem asaltați de dușman, când suntem copleșiți de ispită, trebuie să ne așezăm credința în Dumnezeu; căci avem promisiunea Lui că nu vom fi lăsați niciodată să luptăm singuri. Fiecare suflet, iertat de păcat, este prețios în ochii Lui – mai prețios decât lumea întreagă. A fost cumpărat cu un preț infinit și Domnul Hristos nu va părăsi niciodată sufletul pentru care a murit.

Hristos este reprezentat de Duhul Sfânt; iar când acest Duh este apreciat, atunci când cei controlați de Duhul transmit altora energia cu care sunt umpluți, este atinsă o coardă invizibilă ce electrizează întregul. Mi-aș dori să putem înțelege cu toții cât de nelimitate sunt resursele divine.

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Mângâietor și învățător, 19 februarie

Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Ioan 14:26

Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc și deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie prezent peste tot, în același timp. De aceea, era spre binele lor [al ucenicilor] ca El să meargă la Tatăl și să trimită Duhul Sfânt ca înlocuitor pe pământ. Nimeni nu mai putea spune că avea un avantaj din cauză că se găsea într-un anumit loc sau pentru că avea legătură personală cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legătură cu toți…

Oricând și în orice loc, în toate întristările și în toate necazurile, când împrejurările par întunecate și viitorul plin de tulburări, iar noi ne simțim fără putere și singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței. Împrejurările ne pot despărți de orice prieten pământesc; dar nici o împrejurare, nici depărtarea nu ne pot despărți de Mângâietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am merge, El Se află totdeauna la dreapta noastră ca să ne sprijine, să ne ajute, să ne ridice și să ne îmbărbăteze…

Mângâietorul este numit „Duhul adevărului”. Lucrarea Lui este să definească și să susțină adevărul. La început, El locuiește în inimă ca Duh al adevărului și, după aceea, ajunge Mângâietor. Adevărul aduce mângâiere și pace, în timp ce minciuna nu poate să dea adevărata pace și mângâiere… Duhul Sfânt vorbește minții prin Scripturi și le întipărește adevărul în inimă.

Cei care se află sub influența Duhului lui Dumnezeu nu vor fi niște fanatici, ci oameni calmi și statornici, care nu manifestă extravaganță în gândire, cuvinte și fapte. Pentru cei care au acceptat dovezile adevărului, aducând la tăcere orice voce, cu excepția vocii care vine de la Acela care este adevărul, Duhul lui Dumnezeu va fi o călăuză și un scut protector, în mijlocul confuziei doctrinelor amăgitoare.

Fiecare bărbat, femeie și copil care nu este sub controlul Spiritului lui Dumnezeu este sub influența vrăjitoriei lui Satana și cuvântul și exemplul lui îi vor conduce și pe alții departe de cărarea adevărului.

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

O prezență tainică și duioasă, 17 februarie

Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul. Ioan 3:8

Măreția lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. „Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri” (Psalmii 11, 4); cu toate acestea, prin Duhul Său, este prezent pretutindeni. El are o cunoaștere intimă a tuturor lucrărilor mâinilor Sale și un interes personal față de acestea…

Creatorul tuturor lucrurilor a fost Acela care… creat sufletul omului, cu capacitatea lui de a cunoaște și de a iubi. Și nu ar fi în spiritul Său, dacă ar lăsa cerințele sufletului nesatisfăcute. Nici un principiu intangibil, nici o esență impersonală sau o abstracțiune oarecare nu poate satisface nevoile și dorințele fierbinți ale ființelor omenești în această viață de luptă cu păcatul, tristețea și durerea. Nu este suficient să crezi în lege și forță, în lucruri care sunt lipsite de milă și nu aud niciodată strigătul după ajutor. Avem nevoie să știm că există un braț atotputernic, care ne va susține în picioare, că există un Prieten infinit, care are compasiune față de noi. Avem nevoie să ne prindem bine de o mână caldă, să ne încredem într-o inimă plină de gingășie. Și Dumnezeu chiar așa S-a descoperit pe Sine în Cuvântul Său.

Lucrurile spirituale sunt judecate spiritual. Mintea firească nu poate pricepe aceste taine… Înțelepții în felul lumii au încercat să explice, pe baza principiilor științifice, influența Duhului lui Dumnezeu asupra inimii. Cea mai mică înaintare în această direcție va conduce sufletul la încurcături și scepticism. Religia Bibliei este simplitatea tainei evlaviei; nici o minte omenească n-o poate înțelege pe deplin și este cu desăvârșire de neînțeles pentru inima nerenăscută.

Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot s-o explice, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni, având păreri fanteziste, pot grupa laolaltă anumite pasaje din Scriptură și din ele să clădească o susținere omenească; dar primirea acestor vederi nu va întări biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea omenească, tăcerea este de aur.

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Darul lui Dumnezeu pentru tine, 16 februarie

„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi, veţi primi darul Sfântului Duh. Fapte 2:38

Hristos a făgăduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, și făgăduința ne aparține în aceeași măsură ca și celor dintâi ucenici.

Noi ar trebui să ne rugăm tot așa de stăruitor pentru coborârea Duhului Sfânt, cum s-au rugat ucenicii în Ziua Cincizecimii. Dacă ei au avut nevoie de Duhul Sfânt în timpul acela, cu atât mai mult avem noi nevoie astăzi.

Măsura în care primim Duhul Sfânt este proporțională cu măsura dorinței noastre și a credinței exercitate pentru aceasta, precum și cu felul în care vom folosi lumina și cunoștința pe care le vom primi.

Sunt mulți care cred și mărturisesc că au încredere în făgăduința Domnului; ei vorbesc despre Hristos și despre Duhul Sfânt și, cu toate acestea, n-au nici un folos. Ei nu-și supun sufletul pentru a fi îndrumat și călăuzit de puterile cerești. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie să ne folosească pe noi. Dumnezeu lucrează prin Duhul în poporul Său „și voința și înfăptuirea după buna Lui plăcere.” (Filipeni 2, 13.) Dar mulți nu vor să se supună acestei acțiuni. Ei doresc să se conducă singuri. Din cauza aceasta nici nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelor care caută cu umilință pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea și harul Său. Puterea lui Dumnezeu așteaptă să fie cerută și primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută prin credință, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea se dă potrivit cu bogățiile harului lui Hristos, și El este gata să dea fiecărui suflet atât cât poate să primească.

Când Duhul Sfânt rămâne în inimă, va conduce pe om să-și vadă propriile defecte de caracter, să-i fie milă de slăbiciunea altora, să ierte așa cum dorește să fie iertat. El va fi plin de milă, amabil, asemenea Domului Hristos.

Duhul Sfânt dăruiește iubire, bucurie, pace, tărie și mângâiere; este ca un izvor de apă din viața veșnică. binecuvântarea este gratuită tuturor.

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Lupta de a ierta

Dintre toate păcatele în care cădem, niciunul nu ne face să ne simțim atât de mândri ca răzbunarea. Când noi suntem cei jigniți, cei care suferă – victime recunoscute ale unui păcat – trăim un moment periculos de lung de putere neașteptată. Vocile culturii noastre sună prea tare în urechile noastre: „Răzbună-te. Se impune să fie umilit. Asigură-te că nu te va mai răni pe tine sau pe alții în felul acesta – niciodată.”

Și uneori, în slăbiciunea noastră, savurăm în imaginație cât de multă durere am putea provoca – toate pe drept, desigur. Ne imaginăm pe cei care ne-au rănit căpătând împunsături ca cele pe care noi le-am îndurat. Este o satisfacție sinistră, un fel de „ochi pentru ochi”.

Dar atunci Evanghelia pătrunde prin ceața durerii noastre și auzim din nou cuvintele care odată au schimbat totul pentru noi: „pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Rom 5: 8). „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor ” (2 Cor. 5:19).

Numai oamenii care au fost iertați iartă cu adevărat. Amintirea răscumpărării noastre nemeritate își face loc prin jignirea suferită și ne amintim cum am fost cândva acolo unde se află  cei care ne-au făcut rău. Harul pe care îl oferim se bazează pe amintirea modului în care am fost eliberați și a modului în care inimile noastre au fost reînnoite.

Așa că punem lancea jos; renunțăm la sabie. Oferim altora pacea și vindecarea pe care Isus  încă ne-o dăruiește.

Acesta este calea Lui. Așa că rămâneți în har

În fiecare săptămână editorul Bill Knott publică un gând despre har, în Adventist Review .

Traducere: Adina Păltineanu 

A treia Persoană a Dumnezeirii, 15 februarie

Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin. 2 Corinteni 13:14

Noi trebuie să înțelegem că Duhul Sfânt… este o persoană, întocmai cum Dumnezeu este o persoană…

Duhul Sfânt are o personalitate, altfel nu ar putea să-i mărturisească duhului nostru și împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. De asemenea, El trebuie să fie o persoană divină, pentru că altfel nu ar putea să cerceteze tainele care se află ascunse în mintea lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt este o autoritate liberă, lucrătoare, independentă. Dumnezeul cerului folosește Duhul Său așa cum Îi place; și mintea, judecata omenească și metodele umane nu mai pot stabili granițe lucrării Sale, nici să impună canalul prin care să opereze,  mai mult decât pot spune vântului: „Te rog să sufli într-o anumită direcție, și să te porți într-un anumit mod.”

Prin Duhul Său Cel Sfânt, Dumnezeu a lucrat de la început prin unelte omenești, în vederea împlinirii planului Său în favoarea neamului omenesc căzut… Aceeași putere, care i-a susținut pe patriarhi, care a dat lui Caleb și lui Iosua credință și curaj și care a făcut rodnică lucrarea bisericii apostolice, i-a susținut pe copiii credincioși ai lui Dumnezeu din toate veacurile următoare.

Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care El [Isus] îl putea cere de la Tatăl pentru înălțarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. În decursul veacurilor, puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor față de această putere satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie oprit și înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeiești.

Duhul Sfânt este un ajutor efectiv în refacerea chipului lui Dumnezeu în sufletul omenesc.

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu