Totul pierdut prin neascultare

“Dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” Geneza3:5.

Eva a „văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut la privit şi că pomul era de dorit, ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat“. Era grozav la gust şi, în timp ce mânca, părea că simte o putere înviorătoare şi şi-a imaginat că intră într-o stare mai înaltă de existenţă. Eva însăşi, călcătoare a poruncii, a devenit ispititoarea soţului ei „şi bărbatul a mâncat şi el.“ (Geneza 3,6).

„Vi se vor deschide ochii“, spusese vrăjmaşul; „şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“ (Geneza 3,5). Aveau ochii cu adevărat deschişi acum; dar ce tristă ridicare a pleoapelor! Cunoaşterea răului, blestemul păcatului au fost tot ce-au câştigat călcătorii poruncii. Fructul în sine nu conţinea nimic otrăvitor, iar păcatul nu consta doar în cedarea în faţa apetitului. Era neîncrederea în bunătatea lui Dumnezeu, lipsa de încredere în cuvântul Său şi respingerea autorităţii Sale — aceasta a făcut ca primii noştri părinţi să fie călcători ai Legii, şi acest lucru a adus în lume cunoştinţa răului. Acest lucru a deschis uşa înaintea tuturor felurilor de minciuni şi rătăciri.

Omul a pierdut tot, pentru că a ales să asculte mai degrabă de amăgitor decât de Acela care este Adevărul, singurul care are priceperea. Prin amestecarea răului cu binele, mintea lui a devenit confuză, puterile sale mintale şi spirituale amorţite. El nu mai putea să aprecieze binele pe care îl revărsase Dumnezeu cu atâta dărnicie.

Adam şi Eva aleseseră cunoştinţa răului, iar dacă aveau să-şi recâştige vreodată poziţia pe care o pierduseră, aceasta trebuia să se întâmple în condiţiile nefavorabile, pe care ei înşişi le aduseseră asupra lor. Urmau să nu mai locuiască în Eden, căci, în desăvârşirea sa, nu-i putea învăţa lecţiile pe care era esenţial de acum să le deprindă. Cu o tristeţe de nespus, ei şi-au luat rămas bun de la împrejurimile minunate şi au plecat să locuiască pe pământ, unde se afla blestemul păcatului…

Cu toate că pământul era lovit de blestem, natura rămânea manualul pentru învăţătura omului. Acum nu mai putea reprezenta doar bunătatea; căci răul era prezent pretutindeni, întinând pământul, aerul şi marea cu atingerea sa murdară. Acolo unde odată nu era înscris decât caracterul lui Dumnezeu, acum era gravat şi caracterul lui Satana — cunoaşterea răului. Din natură, care descoperea acum cunoştinţa binelui şi a răului, omul urma să primească neîncetat avertizarea legată de rezultatele păcatului. – Educația, 25, 26.

Devoționalul face parte din cartea  Asemenea lui Isus de Ellen G. White.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: