O zi care ne arată puterea și dragostea lui Dumnezeu

ʺDumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuseʺ Geneza 2:3.

Dumnezeu a privit cu satisfacţie asupra lucrării mâinilor Sale. Totul era desăvârşit, vrednic de Autorul divin, şi El S-a odihnit, nu ca unul care era obosit, ci ca unul care era satisfăcut de roadele înţelepciunii şi bunătăţii Sale şi de manifestarea slavei Sale.

După ce S-a odihnit în ziua a şaptea, Dumnezeu a sfinţit-o sau a pus-o deoparte, ca o zi de odihnă pentru om. Urmând exemplul Creatorului, locuitorii pământului urmau să se odihnească în această zi sfântă, pentru ca, atunci când vor  privi cerurile şi pământul, să poată medita asupra marii lucrări de creaţiune a lui Dumnezeu şi pentru ca, văzând dovezile înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu, inimile lor să poată fi pline de iubire şi respect faţă de Făcătorul lor.

În Eden, Dumnezeu a instituit un monument de aducere aminte a lucrării Sale de creaţiune, aşezând binecuvântarea Sa asupra zilei a şaptea. Sabatul a fost încredințat lui Adam, părintele şi reprezentantul întregii familii omeneşti. Observarea lui trebuia să fie un act de recunoaştere plină de mulţumire din partea tuturor celor ce aveau să locuiască pe suprafaţa pământului, că Dumnezeu era Creatorul și Suveranul lor legitim, că ei erau lucrarea mâinilor Lui şi supuşi ai autorităţii Sale. În acest fel, instituţia Sabatului era în totul comemorativă şi dată întregii omeniri. Nu era nimic în el care să umbrească sau să restrângă cumva aplicarea lui la vreun om…

A fost planul lui Dumnezeu ca Sabatul să îndrepte mintea oamenilor la contemplarea lucrării creaţiunii Sale. Natura vorbeşte raţiunii lor, declarând că există un Dumnezeu viu, un Dumnezeu Creator, Conducătorul suprem a toate. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el“ (Psalmii 19, 1.2). Frumuseţea ce îmbracă pământul este o dovadă a iubirii lui Dumnezeu. Noi o putem vedea în dealurile cele veşnice, în pomii cei falnici, în mugurii ce se deschid, cum şi în florile cele suave. Toate ne vorbesc despre Dumnezeu. Sabatul, arătând totdeauna spre El, care le-a făcut pe toate, îi îndeamnă pe oameni să deschidă marea carte a naturii şi să urmărească acolo dovezile înţelepciunii, puterii şi iubirii Creatorului. – Patriarhi și profeți, 47, 48.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: