Fii milos când sărăcia nu poate fi evitată

ʺSărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinsteʺ Proverbe 3:18.

În parabolă [Matei 18, 32], stăpânul a chemat pe datornicul nemilostiv şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine? Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.“ „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“ Cine refuză să ierte, îşi periclitează astfel propria lui nădejde de a fi iertat.

Dar învăţătura din această parabolă n-ar trebui să fie greşit aplicată. Iertarea lui Dumnezeu manifestată faţă de noi nu ne scuteşte nicidecum de datoria noastră de a-L asculta. Tot astfel, spiritul de iertare manifestat faţă de aproapele nostru nu scuteşte de cerinţele unei drepte îndatoriri. În rugăciunea pe care Domnul Hristos a învăţat pe ucenici s-o rostească, El spunea: „Şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“ (Matei 6, 12).

Prin aceasta El nu înţelegea faptul că, în vederea iertării păcatelor noastre, noi nu trebuie să cerem de la datornicii noştri ceea ce în mod drept aceştia ne sunt datori. Dar dacă ei nu pot plăti, chiar dacă acesta este rezultatul unei neînţelepte administrări, ei nu trebuie aruncaţi  în închisoare, chinuiţi, sau chiar trataţi în mod aspru; parabola aceasta nu ne învaţă să încurajăm indolenţa. Cuvântul lui Dumnezeu declară că, “dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3, 10).

Domnul nu cere celor care muncesc din greu să susţină pe alţii în lenevia lor. Irosirea timpului şi lipsa eforturilor, iată ceea ce face ca mulţi să ajungă în sărăcie şi lipsuri. Dacă aceste scăderi nu vor fi corectate de acei care se complac în ele, atunci tot ceea ce s-ar putea face pentru ei, ar fi ca atunci când ai pus o comoară într-un sac rupt, care este numai găuri. Există totuşi şi o sărăcie, fără ca cel în cauză să fie vinovat, şi noi trebuie să avem milă şi împreună simţire faţă de aceştia care sunt mai puţin favorizaţi.  Noi ar trebui să tratăm pe alţii, exact aşa cum noi înşine, în împrejurări asemănătoare, am dori să fim trataţi. – Parabolele Domnului Hristos, 427, 428.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: