Puteri mai înalte trebuie să controleze natura fizică

ʺToţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji…  Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădatʺ. 1 Corinteni 9:25-27.

Înaintarea reformei depinde de o recunoaştere clară a adevărului fundamental. În timp ce, pe de-o parte, pericolul pândeşte printr-o filosofie îngustă şi o ortodoxie rece, dură, pe de altă parte, există o mare primejdie în liberalismul uşuratic. Temelia oricărei reforme viabile este Legea lui Dumnezeu. Trebuie să prezentăm în linii clare, lămurite, nevoia de ascultarea de această Lege. Principiile ei trebuie ţinute înaintea poporului. Ele sunt tot atât de veşnice şi inexorabile ca Însuşi Dumnezeu.

Unul dintre cele mai deplorabile efecte ale apostaziei originare a fost pierderea puterii omului de a se stăpâni. Numai în măsura în care această putere este redobândită putem vorbi de un progres real.

Trupul este singurul mijloc prin care mintea şi sufletul se dezvoltă în direcţia zidirii caracterului. Din acest motiv îşi dirijează vrăjmaşul sufletelor ispitele pentru slăbirea şi degradarea puterilor fizice. Succesul său în acest punct înseamnă capitularea întregii fiinţe înaintea răului. Tendinţele naturii noastre fizice — dacă nu se vor afla sub controlul unei puteri mai înalte — vor aduce cu siguranţă ruina şi moartea.

Corpul trebuie adus în ascultare. Puterile mai înalte ale făpturii trebuie să conducă. Pasiunile trebuie să fie controlate de către voinţă, care trebuie ea însăşi să se afle sub controlul lui Dumnezeu. Puterea împărătească a raţiunii, sfinţită prin harul divin, trebuie să fie stăpână în vieţile noastre.

Cerinţele lui Dumnezeu trebuie aduse înaintea conştiinţei. Bărbaţi şi femei deopotrivă trebuie conştientizaţi de datoria de a fi stăpâni pe ei înşişi, de nevoia purităţii, de eliberarea de orice poftă stricată şi obicei murdar. Ei trebuie să fie pătrunşi de înţelegerea faptului că toate puterile minţii şi trupului sunt darul lui Dumnezeu şi că este imperativ să fie păstrate în cea mai bună formă posibilă, pentru slujirea Sa.

În acel ritual străvechi care reprezenta în simbol Evanghelia, nu putea fi adusă pe altarul lui Dumnezeu nici o jertfă ce avea vreun cusur. Sacrificiul care avea menirea să-L reprezinte pe Hristos trebuia să fie fără pată. Cuvântul lui Dumnezeu arată către acest lucru ca fiind o ilustraţie a ceea ce trebuie să fie copiii Săi — „o jertfă vie“, „sfântă şi fără cusur“. – Divina vindecare 129,130.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: