Un cartof și o întoarcere acasă

De Stella Bicky Hill Young

Toată lumea ieșise din biserică. Stăteam singură în timp ce lumina care trecea prin vitraliu așeza o strălucire deosebită în jurul meu. Țineam strâns în mână cei 25 de dolari ai soțului meu. Erau tot ce aveam pentru  hrană pentru cei  7 membri ai familiei. Gândul îmi zbură la cei  25 de ani petrecuți departe de biserica pe care o iubeam în copilărie. Acum eram din nou acasă, făgăduind să merg până la capăt alături de Dumnezeu.

A sosit momentul să iau o decizie. Cum de sunt pusă la încercare atât de repede cu o problemă atât de importantă? Știam că cei 25 de dolari nu vor fi suficienți pentru a ne hrăni întreaga săptămână, și dacă aș fi încercat să îi cheltuiesc prin puterea mea, știam ca aş fi dat greș. Știam de asemenea că nu aveam nici un  alt ban pentru zecime. Fusesem plecată atât de mult timp.. .

Noua mea decizie vibra în mintea mea ; lacrimile au început să curgă în timp ce stăteam acolo în liniște rugându-L pe Dumnezeu pentru călăuzire. Răspunsul a devenit repede foarte clar, atunci când întâmplarea cu văduva şi bănuții ei mi-a apărut în minte. Da! Asta trebuia să fac. Voi da toată suma de 25 de dolari Dumnezeului meu Cel credincios care tocmai mă primise din nou acasă ca să rămân. Să le explic soţului şi copiilor mei ceea ce am făcut era foarte greu, dar în mod surprinzător ei au părut să înțeleagă. În timpul săptămânii am folosit tot ceea ce era prin casă pentru a face mânare. Apoi, ziua de care mă temeam cel mai mult a sosit. Tot ce am putut găsi în casă să fac de mâncare pentru tot clanul, era un cartof mare.

L-am gătit şi m-am pregătit să-l tai în şapte, chemând pe toți la masă. Ne-am plecat capetele în rugăciune şi soţul meu a mulţumit pentru mâncarea pe care o aveam.  Înainte de a putea termina rugăciunea, cineva a sunat la uşă. Am spus repede în cor ”Amin” şi am alergat grămadă spre uşă.

În faţa uşii stătea noul meu pastor şi soţia lui cu braţele pline de sacoșe cu alimente şi o mare grămadă de sacoșe la picioarele lor. Cu lacrimi de recunoştinţă i-am întrebat cum de au ştiut că aveam nevoie de ceva, pentru că eu nu spusesem nimănui despre situaţia în care ne aflam. Ei au răspuns că nu au ştiut şi că se temeau chiar că noi ne vom simţi deranjaţi de gestul lor de bunăvoinţă. Dar îndemnul de a ne aduce mâncare era aşa de puternic încât au hotărât să asculte de el.

A fost oare o coincidenţă că ei au sosit în timp ce  noi mulţumeam lui Dumnezeu pentru acel cartof mare? Eu ştiu că nu a fost. Când i-am dat Domnului tot ceea ce aveam, am ştiut în inima mea că El nu ne va lăsa niciodată să flămânzim. Cum de am știut? Pentru că momentele de linişte petrecute în casa Tatălui meu,  în strălucirea luminii ce venea prin vitraliu, am cerut împlinirea promisiunii Sale:

Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea Psalm 37:25.

Stella Bicky Hill Young lucrează ca pastor asistent a bisericii adventiste de ziua a şaptea din Greenville, California de Sud .

 

Traducere: Dia Dospinescu 

Experiența face parte din cartea Over & Over Again vol.2,  editată de Ronald Alan Knott.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: