Dragostea, motivul care ne constrânge

Căci dragostea lui Hristos ne strânge” 2 Corinteni 5:14.

”Acum dar rămân aceste trei: credința, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (1 Corinteni 13:13). În viața lui Hristos această dragoste și-a găsit exprimarea desăvârșită. El ne-a iubit în păcatul și în degradarea noastră. El a venit până în adâncul nenorocirii pentru a ridica pe fiicele și fiii păcătoși ai acestui pământ. Nu  a obosit în răbdarea Sa și zelul Său nu a scăzut. Valurile îndurării, respinse de inimile mândre, nepocăite și nerecunoscătoare, au venit înapoi mai pline de dragoste.

Cel care este constrâns de dragostea lui Hristos merge mai departe printre semenii săi pentru a ajuta pe cei neajutorați, a încuraja pe cei deznădăjduiți, pentru  a arăta păcătoșilor idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi și a-i conduce la El, singurul care poate să-i facă în stare să atingă acest ideal…

Nu trebuie să fim niciodată reci și lipsiți de simpatie, mai ales atunci când  este vorba de cei săraci. Curtoazie, simpatie și compasiune trebuie arătate tuturor. Părtinirea celor bogați este neplăcută lui Dumnezeu. Isus este Cel desconsiderat atunci când copiii Săi nevoiași sunt desconsiderați. Ei nu sunt bogați în bunurile acestei lumi, dar sunt dragi inimii Lui pline de iubire. Dumnezeu nu recunoaște nici o deosebire de rang. La El nu există castă. În ochii Săi oamenii sunt pur și simplu oameni, buni sau răi. În ziua socotelilor finale, poziție, rang sau avere  nu vor modifica nici cât un fir de păr cazul cuiva. Dumnezeul atoatevăzător va judeca oamenii după ceea ce sunt în curăție, noblețe și în dragostea lui Hristos…

Hristos a spus că Evanghelia trebuie predicată celor săraci. Niciodată nu pune adevărul lui Dumnezeu o mai mare frumusețe decât atunci când îl aduce celor săraci și nevoiași. Atunci lumina evangheliei strălucește în cea mai radioasă claritate, luminând coliba țăranului și cocioaba rudimentară a muncitorului. Îngerii lui Dumnezeu sunt acolo și prezența lor face coaja de pâine și cana de apă un adevărat banchet. Cei care au fost neglijați și abandonați de lume sunt ridicați pentru a fi fii și fiice ai Celui Preaînalt. Ridicați deasupra poziției pe care o poate oferi pământul, ei stau în locurile cerești în Hristos Isus. Poate că nu au comori pământești, dar au găsit mărgăritarul de mare preț.

Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul http://www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: