Nevoi reale, cuvintele lui Dumnezeu

De Matt Fivash

Prim prezbiter! Cum  de m-am băgat în asta?

Totul a început absolut nevinovat. Am sugerat câteva idei despre cum să avem grijă de mica noastră biserică. Apoi pastorul m-a întrebat dacă aș da o mână de ajutor ca prezbiter. Am fost de acord dar, doar dacă era o nevoie reală, convins că n-ar putea exista vreo nevoie reală ca eu să slujesc.

Şi să devin prim prezbiter, cu siguranță nu era în agenda mea, mai ales după ce suferisem un  ușor atac vascular cerebral.  A fost atât de greu să învăț să vorbesc din nou. Cuvintele încă îmi vin foarte încet. Câteodată cuvântul potrivit așteaptă, se pare, secunde întregi înainte ca să-mi permită creierul să-l spun. Atunci când cuvintele vin, ele par să fie exprimate înainte de a fi sigur că sunt cele corecte. De multe ori mă rog ca vorbele mele să fie înțelese de cei care ascultă.

În lumina acestor gânduri mă întrebam cum aş putea să ajut  cu adevărat. Dar de atunci mi-am dat seama că slujisem în mica noastră biserică, ca bucătar, vorbitor, contabil, consilier, muzician şi multe alte slujbe. Dar mă întreb  dacă s-a găsit vreun membru care să fi umblat mai bine, mai ușor, sau să fi fost atras mai aproape de Dumnezeu în timpul slujirii mele? Am fost eu un ispravnic bun în casa lui Dumnezeu?

Ca și matematician care vede lumea şi Biblia din perspective diferite, mă tem că doar am tulburat apele şi cumva Isus şi dragostea Sa au cam lipsit din slujirea mea. De mai multe ori în primele ore ale dimineții mă trezesc gândindu-mă la mica mea biserică. Am neglijat cumva vreo ocazie? Am spus ceva greșit? Am îndepărtat pe cineva?

Mulțumesc lui Dumnezeu că El are căi prin care să-mi arate cum mă descurc. Deși nu-mi amintesc exact când anume,  o familie a intrat pentru prima dată în biserica noastră, au ascultat predica şi apoi au devenit membri. Într-un Sabat, i-am invitat să luăm masa împreună. (Nu face  parte din îndatoririle prim prezbiterului?). După masă le-am ascultat experiența mut de uimire. Au vorbit despre căutarea lor după o biserică unde să se stabilească şi cum predicile mele păreau să-i atragă către biserica noastră.

M-am uitat pe notițele mele. Chiar am spus acele vorbe?

Mă rog ca Dumnezeu să îmi dea curajul şi bucuria de a vorbi şi lucra pentru El oriunde mă cheamă.

Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăța ce vei avea de spus. Exod 4:12

Matt Fivash este cercetător statistician la Institutul National de Cancer din Frederick, Maryland. Este membru al bisericii adventiste  Catoctin View din  Thurmont, Maryland.

Traducere: Dia Dospinescu 

Experiența face parte din cartea Over & Over Again vol.2,  editată de Ronald Alan Knott.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: