O promisiune onorată

De Diane Gordon

Nu mai cumpărasem alimente de ceva timp. Acum dulapurile erau aproape goale şi știam că trebuia să găsesc niște bani pe undeva ca să cumpăr lucrurile de care aveam cea mai multă nevoie. În 1985 nu ne descurcam atât de bine la ferma noastră din Alberta. Reușeam  să plătim facturile lunare, dar nu ne era ușor. Am plantat o gradină mare, am cusut și am cârpit foarte mult şi întotdeauna treceam pe la magazine cu haine second hand înainte de a cumpăra haine noi. În ciuda tuturor eforturilor mele lucrurile păreau să meargă din rău în mai rău.

Acum câțiva ani reînnoisem legământul meu față de Domnul după ce stătusem departe de biserică aproape 15 ani. Soțul meu, care nu era adventist, nu înțelegea noile mele valori  și stil de viață. Când am refuzat să-l ajut în activitățile de la fermă în Sabat, el a ridicat din umeri şi mi-a spus că spera ca asta să fie un moft trecător.

Și zecimea era o problemă. Ca să evit orice conflict am hotărât să duc la biserică sută la sută din alocația guvernamentală pe care o primeam, pentru că aceștia erau banii pe care puteam să-i cheltuiesc cum doream. Dar în această criză, când am găsit ultimul cec în căsuța poștală nu știam ce să fac. Da, promisesem lui Dumnezeu să dau la biserică toată această sumă dar, dacă făceam lucrul acesta, rămâneam fără bani pentru alimente. Și nici nu părea  să existe vreo variantă de a căpăta alți bani în viitorul apropiat.

M-am luptat toată dimineața fără să fiu în stare să iau o decizie. În cele din urmă,  la prânz am semnat cecul şi l-am sigilat în plicul pentru zecimi şi daruri din Sabat dimineața. Aveam de gând să-mi onorez promisiunea făcută lui Dumnezeu în ciuda nevoilor noastre. Am luat apoi pe cei trei copii în mașină şi am condus către oraș. Aranjasem să obțin o un post de contabil cu jumătate de normă pentru următoarele câteva săptămâni. Asta avea să îmi aducă ceva bani în luna următoare.

Când am luat registrele, doamna a insistat să mă plătească în avans. Niciodată până atunci, sau în anii care au urmat nu am fost plătită în avans pentru munca de contabil. Dar de data aceasta, când aveam așa de mare nevoie de bani, Dumnezeu mi-a binecuvântat loialitatea şi mi-a procurat banii pentru alimente într-un mod la care nu m-aș fi gândit vreodată.

Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.  Luca 1:37.

Diane Gordon este contabil în Killam, Alberta. Este membră a bisericii adventiste din Sedgewick, Alberta, Canada.  

Traducere: Dia Dospinescu 

Experiența face parte din cartea Over & Over Again vol.2,  editată de Ronald Alan Knott.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: