El știe ce număr port la pantofi

De Randall Murphy

În anii ‘60, predam la școala bisericii, undeva pe coasta estică a statului Maryland. Împreună cu soția mea Marty și cei doi băieței ne dădeam toată silința să trăim dintr-un singur salariu, deoarece gândeam că era mai bine pentru băieți să stea acasă cu Marty. Nu prea aveam bani, dar ne-am luat angajamentul să dăm zecimea  cu credincioșie şi să fim dăruim cu cât mai multă generozitate.

Am fost rugat de către pastor să predic despre libertatea religioasă în biserica Forest Grove, lângă Dover, Delaware. În timpul apelului de la sfârșitul predicii, am oferit 10$ pentru misiunea departamentului de libertate religioasă şi am încurajat şi pe alții să doneze tot atât sau să facă ceea ce pot pentru susținerea acestei cauze.

Soția mea a ridicat brusc capul când am anunțat oferta ”noastră”. A arătat cu degetul către pantofi şi am înțeles foarte clar mesajul. Cei 10$ disponibili erau banii pe care i-am pus cu greu deoparte timp de două luni, pentru a-mi cumpăra o pereche de pantofi de mers la biserică, pantofi de care aveam atâta nevoie. Am dat din cap, că  înțelesesem mesajul, iar ea mi-a spus mai târziu că va trebui să o luăm de la capăt cu economisirea şi că va trebui să continui să  înlocuiesc cartonul din pantofi până când ne vom permite altă pereche. Nu am menționat nimănui niciodată despre nevoia noastră.

Săptămâna următoare, unul dintre elevii mei din clasa a 8-a a venit mai devreme la școală având o plasă mare în mână. ”Domnule Murphy, ce mărime purtați la pantofi?”

”Port 40. De ce?”

”Mama mea a fost să-mi cumpere câteva perechi de pantofi că se anunțaseră reduceri, dar am crescut și nu-mi vin. Nimeni din casa noastră nu-i poate purta. Mama se temea că s-ar putea să vă supărați dacă vi-i oferim. Mi-a spus că dacă nu sunt mărimea  dumneavoastră să-i dau cuiva căruia i se potrivesc. Mă bucur că sunt mărimea dumneavoastră, pentru că mama i-a cumpărat la un preț special şi nu-i poate returna.”

M-am uitat în plasă şi am văzut o pereche de pantofi maro cu șireturi şi o pereche negri fără șireturi, ambele mărimea 40. Atât modelul cât şi mărimea mi se potriveau perfect.

”Păi Eddie, m-aş bucura să-i iau. Te rog mulțumește-i mamei tale pentru cumpărăturile făcute. Cât îi datorez?”

”Nu cred că va accepta vreun ban.”

Mi-am dat toată osteneala s-o conving pe doamna Urie să mă lase să plătesc pantofii (de unde aveam să fac rost de bani era altă problemă), dar ea şi cu Don nu doreau să audă de așa ceva. Câteva luni mai târziu le-am povestit despre banii pe care-i dăruisem în acel Sabat, bani care erau destinați inițial  cumpărării unei atât de necesare perechi de pantofi , şi cum Dumnezeu i-a folosit pentru a-mi împlini dublu visul meu de privind o pereche de pantofi de care aveam atâta nevoie.

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos. Filipeni 4:19

Randall Murphy este președintele Conferinței Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea Mountain View, din Parkersburg, West Virginia. Este membru Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Parkersburg.

Traducere: Dia Dospinescu 

Experiența face parte din cartea Over & Over Again vol.2,  editată de Ronald Alan Knott.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: