Planul lui Dumnezeu este întotdeauna cel mai bun

De Edwin C. Beck

Când fost chemat să fiu președinte de conferință, am încercat să-mi fac bine temele.  Înainte de a accepta această poziție, l-am rugat pe președintele uniunii să facă o evaluare a provocărilor pe care le voi întâlni.  Sunt două provocări majore, mi-a spus:  una este nevoia deschidere puternică pentru evanghelizare şi cealaltă era rezolvarea problemelor lucrări de educație.  Întreținerea școlilor – în mod special cele cu internate –  absorbea prea mult din resursele financiare ale conferinței.

Am acceptat provocările şi mi-am început lucrarea. În aproximativ un an departamentul de educație a comunicat la întâlnirea comitetului conferinței care erau nevoile școlilor, atât  cele funcționale cât şi financiare. Era clar că nu existau suficienți bani pentru a răspunde acestor nevoi. Delegaților comitetului executiv, consultanților laici şi credincioșilor din întreaga conferință li s-a cerut sa facă din acest subiect motiv de rugăciune stăruitoare.

Deși subiectul fusese studiat în ultimii 15 ani, în cadrul acestui comitet s-a decis formarea de grupuri pentru reanaliză. Raportul lor a arătat că, fondurile conferinței mergeau către două școli cu internat care erau ocupate fiecare la jumătate din capacitate; una dintre ele era suficient de mare pentru ca să primească toți elevii din conferință. După multă rugăciune şi încă doi ani de studiu, delegații au votat închiderea uneia dintre școli.

Decizia nu a fost primită prea bine de către unele persoane. Să închizi o școală nu este vreodată o decizie care atrage simpatia, şi nimeni nu este dornic să o facă, pentru că aceste instituții au susținători foarte loiali – foşti elevi, părinţi  şi persoane din comunitatea locală. Cu toate acestea la o a doua întâlnire specială a comitetului executiv, delegații au votat iarăși într-o majoritate covârșitoare închiderea uneia dintre școli  şi au ales s-o închidă pe cea care se afla cel mai aproape de o altă școală cu program normal. După toate studiile făcute şi după toate rugăciunile nu am putut decât să acceptăm că această hotărâre era rezultatul conducerii lui Dumnezeu. Era partea mea acum să pun în aplicare această decizie. Cu toate acestea, cei ce făceau parte din comitet şi locuiau aproape de școala închisă, erau desigur foarte supărați, și era de înțeles acest lucru. Şi desigur vina a căzut pe mine în calitate de președinte de conferință.

La următoare întâlnire de alegeri la conferință, delegații au simțit că, în ciuda faptului  că ceea ce se făcuse fusese necesar a fi făcut, conferința avea nevoie de un nou lider pentru a vindeca rănile provocate de închiderea școlii. M-am simțit lovit şi fără slujbă, părăsit şi trădat. Cu toate acestea, am ales să cred că Dumnezeu nu m-a părăsit. La câteva luni după acest șoc, Conferința Generală m-a invitat să fiu coordonatorul creșterii bisericii pentru Diviziunea Orientului Îndepărtat. Mă întorsesem  împreună cu soția mea din lucrarea misionară de 19 ani, și acum am acceptat cu nerăbdare invitația  să ne întoarcem şi să preluăm responsabilitățile în noua regiune.

Lucrarea de instruire a pastorilor şi a prezbiterilor în vederea hrănirii bisericii şi a creșterii ei a fost lucrarea care mi-a adus cea mai mare satisfacție în întreaga mea activitate. Să conduc pastorii şi prezbiterii de biserică către o deschidere pentru evanghelizări eficiente, și să văd mii de suflete acceptând pe Hristos era exact experiența de care aveam nevoie.

Școala a cărei închidere a produs durere atâtor persoane, a devenit prin  susținerea loială membrilor comitetului ei, o școală cu finanțare proprie. S-a dovedit a fi o binecuvântare pentru un mare număr de tineri.

Dumnezeu aduce binecuvântări minunate când acceptăm conducerea Sa, chiar dacă pare dureros şi dificil să facem lucrul acesta.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înțelepciunea ta!  Recunoaște-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Proverbe 3, 5-6.

Edwin C. Beck este pastor pensionar şi administrator în Mesa, Arizona. Este membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Mesa.

Traducere: Dia Dospinescu 

Experiența face parte din cartea Over & Over Again vol.2,  editată de Ronald Alan Knott.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: