Între credință și disperare

de John Moyer

La treizeci și șase de ani am descoperit că ideea de a merge la facultate mă cam intimida. Trecuseră optsprezece ani de când terminasem liceul. Familia noastră crescuse, incluzând acum cinci băieți sănătoși și activi. Aveam foarte puțini bani, dar aveam o credință puternică că Dumnezeu ne chemase să slujim.

Am urmat pentru o vreme exemplul lui Moise, amintindu-I lui Dumnezeu ce probleme mari aveam și cât de puțin trebuia să contribuim noi la proiect. Cu toate acestea, au început să se deschidă uși care au întărit doar chemarea de a păși prin credință și să mergem atâta vreme cât vedeam conducerea lui Dumnezeu. Conducerea Southern Missionary College (acum Universitatea Adventistă din Sud) ne-a susținut mult, încurajându-ne și spunându-ne că dacă Dumnezeu ne-a condus în această direcție, cu siguranță va avea grijă de nevoile noastre.

Cu câteva săptămâni înainte de începerea școlii, ne-am mutat la căminul studențesc și mi-am găsit un serviciu. Am primit în curând o scrisoare care îmi amintea că taxa de 1000$ pentru înscriere, trebuia plătită înainte de începerea cursurilor. În plus, patru dintre băieții noștri trebuiau însă înscriși la școală ( trei la școala elementară și unul la grădiniță). Nu-ți trebuiau prea multe studii ca sa-ți dai seama că salariul meu nu avea cum să acopere toate cheltuielile. Următoarele săptămâni ne-am zbătut între credință și disperare. Eram sigur că Dumnezeu ne conducea, dar nu puteam să văd cum va putea duce la îndeplinire acest lucru. Un prieten bine intenționat ne-a sugerat să împrumutăm bani, dar după ce ne-am rugat am simțit că nu ar fi corect să fac acest lucru. Pe măsură ce termenul limită se apropia, îngrijorarea mea creștea și ea. Soția mea continua să-mi amintească: dacă noi mergem unde ne conduce Dumnezeu, făcând ceea ce depinde de noi, putem să ne încredem în El pentru a ne asigura tot ceea ce avem nevoie.

Cu doar câteva zile înainte de termenul limită, am primit o scrisoare de la un prieten de-acasă. Fraza pe care mi-o voi aminti mereu suna așa: „Dumnezeu mi-a dat convingerea că ai nevoie de acești bani.”

În cei patru ani în care am fost la facultate, am experimentat același test și Dumnezeu a fost credincios de multe ori. Și când a venit ziua absolvirii, am putut părăsi școala fără datorii și cu o mai mare încredere în călăuzirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale ți El îți va netezi cărările. Proverbe 3: 5, 6.

John Moyer este secretarul Conferinței Oklahoma. El este membru al bisericii adventiste Central Church din Oklahoma City.

Experiența face parte din cartea Over & Over Again vol.2,  editată de Ronald Alan Knott.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: