O credinţă dată de Dumnezeu

05-07-2011

Altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh” 1 Corinteni 12:9.

Credinţa, de asemenea, este darul lui Dumnezeu. Credinţa este asentimentul omului când înţelege cuvintele lui Dumnezeu, legând inima de slujirea lui Dumnezeu. Şi cine dă înţelegere omului, dacă nu Dumnezeu? Și a cui să fie inima, dacă nu a  lui Dumnezeu? A avea credinţă înseamnă  a preda lui Dumnezeu intelectul, energia, pe care le-am primit de la El; prin urmare, cei care îşi exercită credinţa nu merită ei înșiși niciun credit. Cei care cred atât de ferm într-un Tată ceresc pe care se pot bizui cu încredere nelimitată; cei care prin credinţă pot ajunge dincolo de mormânt la realităţile veşnice de dincolo, trebuie să reverse către Creatorul lor mărturisirea “Totul vine de laTine, şi din mîna Ta primim ce-Ți aducem ” (1 Cronici 29:14).

Nimeni nu are dreptul să se considere al său. Și nimeni nu posedă niciun lucru bun pe care să-l poată numi al său. Orice om, orice lucru este proprietatea Domnului. Tot ceea ce primește omul din darul cerului este în continuare al Domnului. Oricare  ar fi cunoștințele pe care le are și care îl ajută în orice fel să fie un lucrător inteligent pentru cauza lui Dumnezeu,   este de la Domnul și ar trebui împărtășite de către el semenilor săi, pentru ca și ei să poată deveni lucrători de valoare. Cel căruia Dumnezeu i-a încredințat daruri neobișnuite ar trebui să înapoieze în hambarul Domnului ceea ce el a primit, dând altora de bunăvoie benefeciul binecuvântărilor sale. Astfel Dumnezeu va fi onorat și slăvit…

Capacitățile cerești acordate n-ar trebui să servească scopuri egoiste. Orice energie, orice înzestrare, este un talent care ar trebui să contribuie la slava lui Dumnezeu, fiind folosit în serviciul său. Darurile Sale trebuie puse la schimbător, pentru ca El să poată primi cu dobândă ceea ce este al Său. Talentele care îl fac pe un om potrivit pentru servire îi sunt încredințate nu doar pentru a fi el însuși un  lucrător acceptabil, ci și pentru a fi în stare să învețe pe alții care sunt deficienți în anumite privințe. – Review and Herald, 01 decembrie 1904.

Acest devoţional este din cartea Şi voi veţi primi o putere de Ellen G. White.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: