Milă și împreună simțire: Duhul lui Dumnezeu la lucru

28-05-2011

“Care dintr-aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?” “Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. “Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. (Luca 10:36,37).

Nu este cu putinţă ca inima în care locuieşte Hristos să fie lipsită de iubire. Dacă iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit mai întâi pe noi, atunci vom iubi pe toţi aceia pentru care a murit Hristos. Nu putem veni în legătură cu divinitatea, fără să venim mai întâi în legătură cu omenirea; căci în El, în Acela care stă pe tronul Universului, divinitatea şi omenirea, natura divină şi natura umană sunt unite. Fiind în legătură cu Domnul Hristos, noi suntem legaţi de aproapele nostru prin  legăturile de aur ale lanţului iubirii. Atunci, mila şi împreuna simţire a Domnului Hristos se vor da pe faţă şi în viaţa noastră. Atunci, nu vom aştepta ca cei în nevoie şi cei nefericiţi să fie aduşi la noi. Nu va mai fi nevoie – atunci – să fim îndemnaţi, rugaţi ca să simţim cu necazurile altora. Pentru noi, va fi atunci tot aşa de natural să slujim celor în nevoie şi suferinzi, cum a fost pentru Domnul Hristos să meargă din loc în loc făcând bine.

Oriunde se dă pe faţă iubire şi simpatie, acolo unde inima acţionează spre binecuvântarea şi ajutorarea altora, acolo se manifestă lucrarea Duhului cel Sfânt al lui Dumnezeu. În inima păgânismului, oamenii care nu au nici o cunoştinţă a Legii scrise a lui Dumnezeu, care n-au auzit niciodată despre numele Domnului Hristos, au fost buni cu slujitorii Săi, ocrotindu-i cu primejdia propriei lor vieţi. Faptele lor mărturisesc despre lucrarea unei puteri divine. Duhul Sfânt a însămânţat harul Domnului Hristos în inima acestor sălbatici şi a deşteptat simpatia lor, contrar naturii şi educaţiei lor. Lumina “care luminează pe orice om venind în lume” (Ioan l, 9), străluceşte în sufletele lor; şi această lumină, dacă este urmată, va călăuzi picioarele lor spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Slava cerului se arată în ridicarea celui căzut şi mângâierea celui întristat. Şi oriunde locuieşte Hristos în inimile omeneşti El va fi descoperit în acelaşi fel. Acolo unde acţionează religia Domnului Hristos va fi o binecuvântare. Acolo unde lucrează ea, este strălucire.

Înaintea lui Dumnezeu nu este recunoscută nici o deosebire de naţionalitate, de rasă sau de castă. El este Creatorul întregii omeniri. Toţi oamenii aparţin – prin creaţiune – unei singure familii, şi toţi sunt una prin răscumpărare. – Parabolele Domnului Hristos, 384,385.

Acest devoţional este din cartea Şi voi veţi primi o putere de Ellen G. White.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: