Sfințirea

28-03-2011

“Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”. (Evrei 12:14)

Din veşnicie, Dumnezeu a ales oamenii ca să fie sfinți. „Voia lui Dumnezeu [cu privire la voi] este sfinţirea voastră” (1 Tesaloniceni 4:3). Ecoul glasului Său vine la noi spunând mereu”Mai sfânt, mereu mai sfânt.” Şi întotdeauna răspunsul nostru trebuie să fie ”Da, Doamne, şi mai sfânt.”

Nici un om nu primeşte sfinţenia ca un drept la naştere sau ca un dar de la orice altă fiinţă umană. Sfinţenia este darul lui Dumnezeu prin Hristos. Aceia care primesc pe Mântuitorul devin fii ai lui Dumnezeu. Ei sunt copiii Săi spirituali, născuţi din nou, reînnoiţi în neprihănire şi adevărată sfințire. Minţile lor sunt schimbate. Cu o vedere mai clară ei privesc realităţile veşnice. Ei sunt adoptaţi în familia lui Dumnezeu şi devin asemenea Lui, schimbaţi de Duhul Său din slavă în slavă. De la prețuire dragostei supreme  desine, ei ajung să prețuiască dragostea supremă pentru Dumnezeu şi pentru Hristos.

Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”  (Romani 5:1).  Îndreptăţire înseamnă iertare. Adică inima curăţată de faptele moarte este pregătită să primescă binecuvântarea sfinţirii. Dumnezeu ne-a spus ce trebuie să facem ca să primim această binecuvântare. “Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume”(Filipeni 2:12-15)

Dragostea lui Dumnezeu, prețuită în inimă şi dezvăluită prin cuvinte şi fapte, va face mai mult pentru ridicarea şi înnobilarea fiinţelor umane decât poate face  orice altceva. În viaţa lui Hristos, această dragoste și-a găsit o exprimare deplină şi desăvârşită. Pe crucea lui Hristos, Mântuitorul a făcut o ispășire pentru neamul omenesc căzut. Sfinţenia este rodul acestui sacrificiu. Căci, pentru că El a murit pentru noi ni s-a promis acest mare dar. Şi Hristos tânjește să reverse acest dar asupra noastră. El tânjește să ne facă părtaşi ai naturii Sale. El tânjeşte să salveze pe cei care prin păcat s-au despărţit de Dumnezeu. El îi invită să aleagă slujirea Sa, să se predea deplin sub controlul Său,să înveţe de la El cum să înfăptuieşti voinţa lui Dumnezeu. – Semnele timpului, 17 decembrie 1902

Acest devoţional este din cartea Şi voi veţi primi o putere de Ellen G. White.

Traducere: Ovidiu Afalter


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: