Umilinţa

29-03-2011

“M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale.” (Daniel 9:4-5)

Sfinţirea  contrafăcută  dă pe faţă un spirit lăudăros, de autoîndreptăţire, care este străin de religia Bibliei. Blândeţea şi smerenia sunt roadele Duhului. Profetul Daniel a fost un exemplu de sfinţire adevărată. Viaţa sa lungă a fost plină de slujirea nobilă pentru  Maestrul său. El a fost un om “preaiubit şi scump” (Daniel 10:11) al Cerului, căruia i s-au acordat onoruri cum rareori le-au fost oferite muritorilor. Cu toate acestea, puritatea caracterului său şi fidelitatea neclintită au fost egalate doar de umilinţa şi pocăinţa sa.

În loc de a pretinde că este curat şi sfânt, acest profet onorat s-a identificat cu Israelul plin de păcate, pledând în faţa lui Dumnezeu în favoarea poporului său: “Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari” (Daniel 9:18). “Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire”. (versetul15)  ”căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară” (versetul 16).

El declară:  “pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel” ( versetul 20). Şi când mai târziu,  Fiul lui Dumnezeu apare ca răspuns la rugăciunile sale pentru a-i da învăţătură, el declară:“Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă” (Daniel 10:8).

Cei care caută cu adevărat desăvârşirea caracterului creştin nu vor nutri niciodată gândul că ei sunt fără păcat. Cu cât minţile lor stăruiesc mai mult asupra caracterului lui Hristos, şi cu cât se apropie mai mult de chipul Său divin, cu atât mai clar discern desăvârşirea Sa fără pată şi cu atât mai profunde vor simţi propria slăbiciune şi defectele lor. Cei care pretind că sunt fără păcat dau dovadă că sunt departe de a fi sfinţi. Aceasta se datorează faptului că nu au o cunoaştere adavărată a lui Hristos, încât să se poată privi pe ei înşişi  ca reflectând chipul Său. Cu cât este mai mare distanţa dintre ei şi Mântuitorul lor, cu atât apar mai drepţi în ochii lor. –  Spiritul profetic, vol. 4, pag. 301,302

Acest devoţional este din cartea Şi voi veţi primi o putere de Ellen G. White.

Traducere: Ovidiu Afalter



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: