Adesea respins

12-11-2011

“Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: «Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit»” Fapte 4:18-20.

Făgăduința Duhului Sfânt a fost cea mai strălucitoare speranță și cea mai puternică mângâiere pe care Isus putea s-o lase ucenicilor Săi când S-a înălțat la cer. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu fuseseră îngropate sub gunoiul interpretărilor greșite. Preceptele oamenilor, zicătorile ființelor  limitate, fuseseră înălțate deasupra Cuvântului viului Dumnezeu. Sub puterea de iluminare a  Duhului Sfânt, apostolii au separat adevărul de teoriile false și au dat poporului cuvântul vieții.

Duhul Sfânt este adesea respins pentru că vine în moduri neașteptate. Preoților și conducătorilor evrei le fuseseră date dovezi peste dovezi că apostolii vorbeau și acționau sub inspirație divină. Hristos nu venise în modul în care se așteptaseră ei și deși uneori erau convinși că El era Fiul lui Dumnezeu, totuși și-au înăbușit convingerile și astfel au devenit mai orbi și mai împietriți. L-au răstignit pe Hristos, totuși Hristos în mila Sa, le-a dat dovezi suplimentare prin lucrările ucenicilor Săi. A trimis pe robii Săi pentru a le spune ce făcuseră și chiar sub acuzarea teribilă că uciseseră pe Prințul vieții i-a chemat din nou la pocăință. Dar, simțindu-se  în siguranță în propria lor neprihănire, învățătorii evrei nu erau pregătiți să admită că oamenii care i-au mustrat pentru că răstigniseră pe Isus vorbeau conduși de Duhul Sfânt…

Mînia lui Dumnezeu împotriva oamenilor nu este declarată numai din cauza păcatului pe care l-au comis, ci pentru că aleg să  continue într-o stare de rezistență, pentru că repetă păcatele trecutului în ciuda luminii și dovezilor  care le-au fost date. În cazul în care conducătorii evrei s-ar fi supus, ei ar fi fost iertați; dar ei erau hotărâți să nu cedeze. În același mod  păcătosul, prin rezistență continuă, se așează  pe sine într-o poziție în care nu mai știe altceva decât împotrivire. – Signs of the Times, 27 septembrie 1899.

Acest devoţional este din cartea Şi voi veţi primi o putere de Ellen G. White.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: