Isus, Domnul nostru

22-09-2011

Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” Luca 4:18,19.

Hristos n-a vorbit niciun cuvânt care să descopere importanța Sa, sau să arate superioritatea Lui; El nu a ignorat ființele din jurul Său. Nu Și-a asumat nici o autoritate din cauza relației Sale cu Dumnezeu, dar cuvintele și acțiunile Sale arătau că avea o cunoaștere a misiunii și a caracterului Său. A vorbit despre lucrurile cerești ca Unul căruia orice lucru ceresc Îi era familiar. A vorbit despre intimitatea și unitatea Sa cu Tatăl, așa cum ar vorbi un copil  despre legătura cu părinții săi. A vorbit ca Unul care venise să lumineze lumea cu slava Sa. N-a sprijinit niciodată școlile rabinilor; pentru că El era Învățătorul trimis de Dumnezeu pentru a instrui omenirea. Ca Unul în care este găsită toată puterea de refacere, Hristos a vorbit despre atragerea tuturor oamenilor la El și despre dăruirea vieții veșnice. În El se află puterea de a vindeca orice boală fizică sau spirituală.

Hristos a venit în lumea noastră  cu o conștiență a mai mult decât măreția omenească, pentru a îndeplini o lucrare ce urma să aibă rezultate infinite. Și unde Îl găsim făcând această lucrare? În casa lui Petru, pescarul; odihnindu-Se la fântâna lui Iacov, vorbind femeii samaritence despre apa vie. De cele mai multe ori  învăța în aer liber, câteodată în temlu, pentru că El participa la adunările poporului evreu. Dar cel mai adesea învăța pe oameni stând pe coasta muntelui sau în barca unui pescar. El a intrat în viața acestor pescari umili. Simpatia Sa era pentru cel nevoiaș, cel suferind, cel disprețuit; și mulți erau atrași de El.

Când a fost făcut planul de răscumpărare, s-a hotărât că Hristos nu ar trebui să apară în conformitate cu caracterul Său divin, pentru că nu putea atunci să Se unească cu cei nenorociți și suferinzi. Trebuia să vină ca om sărac. Ar fi putut apărea în conformitate cu poziția Sa înălțată din curțile cerești; dar nu, El trebuia să ajungă la cele mai adânci cote ale suferinței și sărăciei omenești, pentru ca glasul Său să poată fi auzit de cei împovărați și de cei dezamăgiți. – Signs of the Times, 24 iunie, 1897.

Acest devoţional este din cartea Şi voi veţi primi o putere de Ellen G. White.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: