Exercițiul potrivit – 14 mai

Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! Eclesiastul 9:10

Este nevoie de învăţarea diferitelor meserii şi ocupaţii, şi aceasta pune la lucru o mare diversitate de capacităţi mintale şi fizice; ocupaţiile care necesită obiceiuri sedentare sunt cele mai periculoase, deoarece îl îndepărtează pe om de aerul liber şi strălucirea soarelui şi pune în acţiune un anumit fel de capacităţi, în timp ce alte organe ajung slăbite din lipsă de activitate. Oamenii îşi fac lucrul lor, îşi desăvârşesc afacerile, însă curând ajung să zacă în mormânt.

Mult mai avantajoasă este poziţia acelora care stau în aer liber, să-şi pună la lucru muşchii, în timp ce şi creierul este solicitat şi toate organele au privilegiul de a-şi face lucrul lor. Acelora care locuiesc afară din oraşe şi lucrează în aer liber, privind lucrările marelui Meşter Artist, li se desfăşoară continuu în faţa ochilor noi scene. Pe măsură ce studiază cartea naturii, o influenţă dulce pune stăpânire pe ei; căci îşi dau seama că grija lui Dumnezeu se manifestă pretutindeni, de la soarele cel măreţ din ceruri, până la mica vrabie sau cea mai mică insectă care are viaţă.

Maiestatea cerurilor ne-a îndreptat atenţia către aceste lucruri ale creaţiunii lui Dumnezeu ca fiind o dovadă a iubirii Sale. El, care a dat chip florilor, a spus: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. … Domnul este învăţătorul nostru şi sub călăuzirea Sa noi putem învăţa cele mai preţioase lecţii din natură.

Lumea se află sub blestemul păcatului şi totuşi, chiar în această stare de decădere, este foarte frumoasă. Dacă nu ar fi stricată de cei nelegiuiţi, de faptele rele ale oamenilor care calcă pământul, noi am putea, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, să ne bucurăm de lumea noastră, chiar în această stare în care se găseşte. Însă ignoranţa, iubirea de plăceri şi obiceiurile păcătoase strică sufletul, trupul şi spiritul şi fac ca lumea să fie plină de lepră morală; boala morală mortală distruge mii de vieţi. Ce s-ar putea face pentru a ne salva tinerii? Noi putem face puţin, însă Dumnezeu trăieşte şi domneşte şi El poate face mult.

În timp ce evităm falsul şi artificialul, discreditând cursele de cai, jocurile de noroc, loteriile, luptele pentru premii, consumul de băuturi alcoolice, folosirea tutunului, noi trebuie să oferim surse de plăcere care sunt curate, nobile şi înălţătoare. … Ar trebui să alegem un loc departe de oraşe, acolo unde ochiul nu zăboveşte continuu asupra locuinţelor oamenilor, ci asupra lucrărilor lui Dumnezeu; unde să existe locuri interesante de vizitat, altceva decât este posibil în oraş. [Tinerii] să fie aşezaţi acolo unde natura poate vorbi simţurilor şi acolo unde glasul ei poate face să fie auzit glasul lui Dumnezeu. Să stea acolo unde pot privi la lucrările Sale minunate şi, prin intermediul naturii, să privească la Creator. – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 319, 320.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Advertisements

Exercițiul este indispensabil sănătății – 13 mai

Slava tinerilor este tăria. Proverbe 20:29

Atenția față de sănătate este una dintre cele mai importante îndatoriri ale noastre. Datorăm acest lucru nouă înșine, societății și lui Dumnezeu. Tinerii și tinerele sunt recunoscuți a fi  neglijenți în ceea ce privește sănătatea lor ….

Exercițiul este indispensabil pentru sănătatea fiecărui organ. Dacă un set al mușchilor este folosit în defavoarea altora, mașinăria vie nu lucrează inteligent.

Atunci când se fac exerciții fizice, circulația se accelerează. Inima primește mai repede sânge și îl trimite mai repede la plămâni. Plămânii lucrează mai viguros, furnizând o cantitate mai mare de sânge, care este trimis cu putere mai mare prin întreaga ființă. Exercițiul dă o nouă viață și putere fiecărei părți a corpului.

Nervii câștigă sau își pierd puterea în conformitate cu modul în care sunt tratați. Dacă sunt folosiți prea mult și prea sever, sunt suprasolicitați și slăbiți. Dacă sunt folosiți în mod corespunzător, câștigă putere.

Pentru a avea sănătate, trebuie menținut echilibrul acțiunii. Mintea trebuie să se armonizeze cu asta … Atunci când exercițiul fizic este privit ca o corvoadă, dacă mintea nu are nici un interes în exercițiul diferitelor părți ale corpului [beneficiile nu vor fi realizate]. Mintea trebuie să fie interesată de exercițiul mușchilor.

În educația tinerilor, exercițiile fizice trebuie combinate cu solicitarea minții. – Letter 6, 1885.

Perfecta ascultare de poruncile lui Dumnezeu presupune conformare la legile ființei…

Timpul consumat în exercițiu fizic nu este un timp pierdut. Elevul care se apleacă necontenit asupra cărților lui şi nu face decât puțină mişcare în aer liber îşi face un mare rău. Un exercițiu adecvat al diferitelor organe şi funcții ale trupului este esențial pentru cea mai bună funcționare a fiecăruia dintre acestea. Atunci când creierul este constant solicitat, în timp ce alte organe sunt lăsate inactive, se produce o pierdere a vigorii fizice şi intelectuale. Puterile fizice sunt jefuite de tonusul determinat de exerciții, mintea îşi pierde prospețimea şi vigoarea şi apare o nervozitate nesănătoasă.

Pentru ca bărbații şi femeile să aibă minți bine echilibrate, toate capacitățile ființei trebuie puse la treabă şi dezvoltate…

[Domnul]  vrea ca noi să raționăm de la cauză la efect, să nu uităm că suntem proprietatea Lui şi să ne unim cu El în păstrarea trupului curat şi sănătos şi să ne menținem întreaga ființă sfințită de El. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 295-300.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Traducere: Adina Păltineanu

Fiecare tânăr trebuie să decidă pentru sine – 12 mai

Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. 1 Corinteni 9:25

Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să hotărâm dacă vieţile noastre se vor afla sub stăpânirea minţii sau a trupului. Tânărul trebuie să ia hotărârea care îi va modela viaţa; şi nu trebuie să ne dăm înapoi de la nici un efort, pentru ca el să înţeleagă forţele cu care are de-a face şi influenţele care-i vor schimba caracterul şi destinul.

Necumpătarea este un vrăjmaş împotriva căruia toţi trebuie avertizaţi. Creşterea rapidă a acestui îngrozitor rău ar trebui să-l facă pe orice om care-şi iubeşte semenii să pornească un război împotriva lui. – Educația, p. 202.

Respectarea cumpătării şi a regularităţii în toate lucrurile are o putere minunată. Nu vor fi suficiente doar împrejurările sau calităţile native pentru a dezvolta acea dispoziţie senină, care contează atât de mult pentru netezirea cărării vieţii. În acelaşi timp, puterea stăpânirii de sine astfel dobândite se va dovedi una dintre cele mai importante înzestrări pentru a da piept cu succes cu îndatoririle aspre şi realităţile pe care orice fiinţă omenească le va întâlni.

Înţelepciunea are „nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.” Proverbe 3, 17. Fiecare tânăr din ţara noastră, având în faţa lui posibilităţile făuririi unui destin mai înalt decât cel al împăraţilor încoronaţi, să cântărească lecţia transmisă prin cuvintele înţeleptului: „Ferice de tine ţară … ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!” Eclesiastul 10, 17. – Educația, p. 206.

„Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele”, spune Dumnezeu; „căci ele îţi vor lungi zilele şi anii şi-ţi vor aduce multă pace”. „Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.” „Cuvintele prietenoase,” nu sunt doar „dulci pentru suflet”, ci şi „sănătoase pentru oase.” Proverbe 3, 1.2; 4, 22; 16, 24.

Tinerii au nevoie să înţeleagă adevărul profund care întăreşte declaraţia Bibliei, că la Dumnezeu „este izvorul vieţii.” Psalmii 36, 9. Nu numai că în El aflăm originea tuturor lucrurilor, dar Domnul este viaţa a tot ceea ce trăieşte. Viaţa Sa o primim prin razele de soare, prin aerul curat, prin hrana care ne zideşte trupurile şi ne dă tărie. Prin viaţa Sa existăm ceas de ceas, clipă de clipă. Dacă nu sunt pervertite de păcat, toate darurile Sale dau viaţă, sănătate şi bucurie.

„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” Eclesiastul 3, 11. Şi adevărata frumuseţe va fi păstrată nu stricând lucrarea lui Dumnezeu, ci armonizându-ne cu legile Aceluia care a creat toate câte există şi care Îşi găseşte plăcerea în frumuseţea şi perfecţiunea lor. – Educația, p.197, 198.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

 

Importanța unei cumpătări stricte

Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! Eclesiastul 10:17

Lecţia prezentată aici [a tinerilor evrei] este o lecţie la care am face bine să ne gândim. Primejdia noastră nu vine din puţinătatea mâncării, ci din abundenţa ei. Noi suntem în mod constant ispitiţi la exces. Aceia care vor să-şi păstreze energiile neafectate, pentru slujirea lui Dumnezeu, trebuie să respecte strictă temperanţă în ceea ce priveşte folosirea bunătăţilor date de El, precum şi abstinenţa totală de la orice obicei vătămător sau degradant.

Obiceiurile fizice corecte promovează superioritatea mintală. Puterea intelectuală, tăria fizică şi longevitatea depind de legi imuabile. Nu există nici un fel de „aşa a fost să fie”, nici o întâmplare în legătură cu acest lucru. Dumnezeul naturii nu Se va amesteca pentru a-i păzi pe oameni de consecinţele violării legilor naturii. Există mult adevăr preţios în adagiul: „Fiecare om este arhitectul propriului său viitor”. Câtă vreme este adevărat că părinţii sunt răspunzători atât de felul caracterului, cât şi de educaţia şi pregătirea fiilor şi fiicelor lor, este la fel de adevărat că poziţia şi măsura în care putem fi de folos în lume depind, în mare parte, de propriul nostru curs de acţiune.

Să nu uite, tineri şi bătrâni, că pentru orice violare a legilor vieţii, natura îşi va manifesta protestul. Sancţiunea va cădea atât asupra capacităţilor mintale, cât şi a celor fizice. Iar acest lucru nu se limitează la simplul vinovat. Efectele obiceiurilor greşite ale acestuia se văd în progenitura lui şi astfel relele ereditare sunt transmise chiar şi celei de-a treia sau a patra generaţii…

Noi suferim deja din pricina obiceiurilor greşite ale părinţilor noştri; însă, cu toate acestea, cât de mulţi apucă pe o cale sub toate aspectele mai rea decât a lor! Opiul, ceaiul, cafeaua, tutunul şi băuturile alcoolice sting cu rapiditate scânteia forţei vitale ce mai există încă în neamul omenesc…

Folosirea băuturii ameţitoare detronează raţiunea şi împietreşte inima faţă de orice influenţă curată şi sfântă…

Acum este nevoie de bărbaţi ca Daniel — oameni ai renunţării de sine şi ai curajului — pentru a fi reformatori radicali în ceea ce priveşte temperanţa. Fie ca fiecare creştin să aibă grijă ca exemplul şi influenţa lui să fie de partea reformei. Pastorii Evangheliei să fie credincioşi în lucrarea de instruire şi avertizare a poporului. Și nimeni să nu uite că fericirea noastră în două lumi depinde de corecta îndreptare a vieţii acesteia. – The Signs of the Times, 11 februarie 1886.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Sănătatea este o binecuvântare pe care puțini o apreciază – 6 mai 2018

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? 1 Corinteni 6:19

Sănătatea este o binecuvântare a cărei valoare o apreciază foarte puţini şi totuşi, de ea depinde, în mare măsură, eficacitatea puterilor noastre fizice şi intelectuale. Pornirile şi pasiunile noastre îşi au locul lor în corp şi acesta trebuie păstrat în cele mai bune condiţii din punct de vedere fizic şi sub cea mai spirituală influenţă, pentru ca talanţii ce ne-au fost daţi să aducă cele mai mari foloase.

Tot ceea ce slăbeşte puterea fizică face să scadă şi capacitatea intelectuală, făcând-o mai puţin în stare să facă deosebire între bine şi rău. Devenim astfel mai puţin capabili a alege ceea ce ştim că este bine.

Greşita folosire a puterilor noastre fizice scurtează perioada de timp în care viaţa noastră poate fi folosită spre slava lui Dumnezeu. Și faptul acesta ne face neînstare a aduce la îndeplinire lucrarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o s-o facem. Fiind îngăduitori faţă de noi înşine în a ne forma obiceiuri rele, culcându-ne târziu, satisfăcându-ne apetitul în detrimentul sănătăţii, noi punem temelia slăbiciunii noastre corporale. Neglijând exerciţiile fizice, lucrând peste măsură cu mintea şi corpul nostru, ajungem să zdruncinăm echilibrul sistemului nostru nervos. Aceia care îşi scurtează în acest fel viaţa şi devin astfel incapabili pentru slujire, datorită nerespectării legilor naturale, sunt vinovaţi de jaf înaintea lui Dumnezeu.

Ei jefuiesc, de asemenea, pe semenii lor. Ocazia de a binecuvânta pe alţii, lucrare pentru care de fapt, Dumnezeu i-a trimis în lume, a fost scurtată datorită acţiunii şi comportamentului lor. Și ei s-au făcut astfel neînstare să facă chiar ceea ce ar fi putut realiza într-o scurtă perioadă de timp. Domnul ne consideră vinovaţi, atunci când prin obiceiurile noastre vătămătoare, lipsim lumea de binele ce-l putem face.

Călcarea legilor fizice înseamnă şi călcarea Legii morale, căci Dumnezeu este, în adevăr, Autorul atât al legilor fizice, după cum El este şi autor al legilor morale. Legea Sa este scrisă cu degetul Său pe fiecare nerv, pe fiecare muşchi, pe flecare capacitate dată omului. şi orice greşită sau rea întrebuinţare a oricărei părţi a organismului nostru este o violare a acelei legi.

Toţi ar trebui să aibă o inteligentă cunoaştere a corpului omenesc, pentru ca să-şi poată păstra trupurile într-o stare bună, necesare spre a face lucrarea Domnului. Viaţa fizică trebuie să fie păstrată cu multă grijă şi cultivată, pentru ca prin om, natura divină să poată fi descoperită în toată plinătatea ei. Legătura dintre organismul nostru fizic şi viaţa spirituală, este una dintre cele mai importante ramuri ale educaţiei. Ea ar trebuii tratată cu multă atenţie, atât în cămin, cât şi în şcoală… Toţi ar trebui să se aşeze în cea mai bună legătură posibilă faţă de viaţa şi sănătatea lor.

Obiceiurile noastre ar trebui să fie aduse sub controlul minţii, care la rândul ei, trebuie să fie sub conducerea lui Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, p. 346-348.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Noi trebuie să dăm pe față principiile cerului – 5 mai

De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. 2 Corinteni 6:17

Aceia care poartă numele de creștini cheltuiesc anual sume uriașe în îngăduințe dăunătoare și inutile, în timp ce sufletele pier, alergând după Cuvântul vieții. Dumnezeu este jefuit în zecimi și daruri, în timp ce ei consumă pe altarul poftei distrugătoare mai mult decât dau pentru ajutorarea săracilor sau pentru susținerea Evangheliei. Dacă toți aceia care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos ar fi în adevăr sfințiți, atunci mijloacele lor, în loc să fie cheltuite în practici inutile și chiar dăunătoare, ar fi aduse în tezaurul Domnului, iar creștinii ar fi exemplu de cumpătare, de lepădare de sine și de jertfire. Atunci ei ar fi lumina lumii.

Lumea este sclava îngăduinței de sine. „Pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” stăpânesc mulțimile. Însă urmașii lui Hristos au o chemare mai sfântă. „Ieșiți din mijlocul lor, și fiți deosebiți, spune Domnul, și nu atingeți ce este necurat.” În lumina Cuvântului lui Dumnezeu, suntem îndreptățiți să declarăm că nu poate fi adevărată acea sfințire care nu rodește o renunțare la tendințele păcătoase și la plăcerile lumii.

Pentru toți aceia care împlinesc aceste condiții: „Ieșiți din mijlocul lor și fiți deosebiți … și nu atingeți ce este necurat”, făgăduința lui Dumnezeu este: „Vă voi primi și vă voi fi Tată, iar voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic” (2 Corinteni 6, 17.18). Este privilegiul și datoria oricărui creștin de a avea o experiență bogată în lucrurile lui Dumnezeu. „Eu sunt Lumina lumii”, spune Isus. „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). „Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe 4, 18). Fiecare pas de credință și de ascultare aduce sufletul într-o legătură mai strânsă cu Lumina lumii, în care „nu este întuneric”. Razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii strălucesc asupra slujitorilor lui Dumnezeu, iar ei reflectă razele Sale. După cum stelele ne spun că în cer este o lumină mai mare de la slava căreia ele își primesc strălucirea, tot astfel creștinii trebuie să dea pe față faptul că există un Dumnezeu pe tronul universului, al cărui caracter este vrednic de laudă și de imitat. Darurile Duhului Său, curăția și sfințenia caracterului Său se vor da pe față în martorii Săi. – Tragedia Veacurilor, p. 475, 476.

Lucrarea noastră în această lume este aceea de a da pe față principiile curate care sunt prezente în cer. – The Upward Look, 291.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Proslăviţi pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru – 4 mai

Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:20

Cum trebuie să-L urmăm pe Învățătorul nostru, aşa încât să putem învăţa de la El? Noi putem să cercetăm Cuvântul Său şi putem să ne familiarizăm cu viaţa şi faptele Sale. Cuvintele Sale trebuie să fie primite ca o pâine pentru sufletul nostru. În orice sferă ar putea fi pus un om, Domnul Isus a lăsat pentru noi urmele paşilor Săi. Ce avem de făcut este să Îl urmăm. Să cultivăm spiritul manifestat de Domnul Isus în vorbire şi să prezentăm adevărul aşa cum este el în Isus. Să urmăm exemplul Său, în special în ce priveşte iubirea şi curăţia inimii. Dacă eul nostru este ascuns cu Hristos, în Dumnezeu, când se va arăta Domnul Hristos, care este viaţa noastră, vom fi şi noi alături de Ei, împărtăşind slava Sa…

Inspirat de Duhul lui Dumnezeu, apostolul Pavel scrie că „orice faceţi”, chiar şi actul natural de a mânca sau a bea, ar trebui înfăptuit nu pentru a satisface un apetit pervertit, ci cu un sentiment de responsabilitate — „să faceţi pentru slava lui Dumnezeu”. Este necesar ca fiecare parte a omului să fie păzită; trebuie să veghem ca nu cumva ceea ce este introdus în stomac să izgonească din minte gândurile înalte şi sfinte.

Nu am voie să fac ce poftesc cu mine însumi? Întreabă unii, ca şi când am încerca să-i lipsim de un mare bine când le prezentăm necesitatea de a mânca în cunoştinţă de cauză şi conformându-şi toate obiceiurile alimentare legilor pe care le-a stabilit Dumnezeu.

Există drepturi pe care le are fiecare individ. Avem o individualitate şi o identitate proprie. Nimeni nu poate să-şi modeleze identitatea după aceea a vreunui alt om. Toţi trebuie să acţioneze personal, conform poruncilor propriilor conştiinţe. Cât priveşte responsabilitatea şi influenţa noastră, suntem răspunzători faţă de Dumnezeu pentru că ne tragem viaţa de la El. Pe aceasta n-o obţinem din fiinţa umană, ci numai de la Dumnezeu. Suntem ai Lui prin creaţie şi prin răscumpărare. Nici măcar trupurile noastre nu ne aparţin, ca să le tratăm cum ne place, să le deteriorăm prin obiceiuri care duc la degradare, făcând imposibilă slujirea desăvârşită faţă de Dumnezeu. Vieţile şi toate capacităţile noastre Îi aparţin. El are grijă de noi în fiecare moment; El păstrează mecanismul viu în acţiune; dacă am fi lăsaţi o singură secundă să îl ţinem singuri în funcţiune, am muri. Depindem total de Dumnezeu.

Învățăm o lecţie măreaţă când înţelegem raportul dintre noi şi Dumnezeu şi dintre Dumnezeu şi noi. Cuvintele: „Nu știți că… voi nu sunteţi ai voştri? căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ” ar trebui să le avem întipărite viu în minte, pentru a putea recunoaşte întotdeauna drepturile pe care le are Dumnezeu asupra talentelor, averii, influenţei noastre, asupra propriilor noastre persoane. Trebuie să învăţăm cum să tratăm acest dar al lui Dumnezeu în minte, în suflet, în trup, pentru a-I aduce, ca proprietate pe care a cumpărat-o, o slujire sănătoasă, plăcut mirositoare. – Special Testimonies, Series A 9:58, 59.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.