Putere să biruim în lupta cu Dumnezeu și cu oamenii – 16 aprilie

”Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Geneza 32:30

Aceia care acum pun la lucru puțină credință sunt în cea mai mare primejdie de a cădea sub puterea amăgirilor satanice și a decretului de constrângere a conștiinței. Chiar dacă vor rezista încercării, vor fi aruncați într-o groază și într-un chin mai adânc în timpul de strâmtorare, pentru că niciodată nu și-au făcut obiceiul să se încreadă în Dumnezeu. Lecțiile de credință pe care ei le-au neglijat vor fi siliți să le învețe sub apăsare și descurajare grozavă.

Ar trebui ca acum să facem cunoștință cu Dumnezeu, punând la încercare făgăduințele Sale. Îngerii înregistrează orice rugăciune sinceră și stăruitoare. Ar trebui ca mai degrabă să ne lipsim de îngăduințe egoiste decât să neglijăm comuniunea cu Dumnezeu. Mai bine cea mai neagră sărăcie, cea mai mare lepădare de sine, cu aprobarea Sa, decât bogăție, onoruri, confort și prietenie, dar fără ea. Trebuie să ne luăm timp să ne rugăm. Dacă îngăduim ca mințile noastre să fie preocupate de interese pământești, Domnul ne poate da timp despărțindu-ne de idolii noștri de aur, de case sau de țarini fertile.

Tânărul n-ar fi amăgit de păcat, dacă ar refuza să meargă pe o altă cale decât aceea pe care o poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă solii care duc lumii ultima avertizare solemnă s-ar ruga pentru binecuvântarea lui Dumnezeu nu într-un mod rece, leneș și nepăsător, ci cu ardoare și credință, așa cum a făcut Iacov, ar găsi multe locuri unde ar putea spune: „Am văzut pe Dumnezeu față către față și viața mi-a fost păstrată” (Geneza 32, 30). Ei ar fi socotiți de cer ca prinți, având putere să biruie în lupta cu Dumnezeu și cu oamenii…

Acum, când Marele nostru Preot face ispășire pentru noi, trebuie să căutăm să devenim desăvârșiți în Hristos. Nici măcar printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi adus să Se supună puterii ispitei… Dar Hristos a declarat despre sine: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic cu Mine” (Ioan 14, 30).  – Tragedia Veacurilor, p. 622, 623.

N-au fost făcute minuni de către Hristos și apostolii Săi? Același Mântuitor milostiv trăiește și astăzi și este tot atât de binevoitor să asculte rugăciunea credinței ca atunci când a trăit vizibil printre oameni. Naturalul colaborează cu supranaturalul. Este o parte a planului lui Dumnezeu să ne dea, ca răspuns la rugăciunea credinței, ceea ce nu ne-ar da dacă n-am cere în felul acesta. – Tragedia Veacurilor, p.525.

Nici un om nu este sigur nici măcar o zi sau o oră fără rugăciune… În timp ce trebuie să ne păzim continuu de planurile lui Satana, trebuie să ne rugăm continuu în credință: „Și nu ne duce în ispită”. – Tragedia Veacurilor, p. 530.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

Advertisements

Așteptați, vegheați și rugați-vă – 15 aprilie

Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduiește în Domnul! Psalmii 27:14

Așteptați pe Domnul și din nou spun: Așteptați pe Domnul. Putem cere oamenilor și nu vom primi. Putem cere lui Dumnezeu și El spune: Vi se va da. Prin urmare, știți la cine să priviți; știți în cine să aveți încredere. Nu trebuie să aveți încredere în om sau să faceți din el brațul de care să vă sprijiniți. Sprijiniți-vă cât de mult vreți pe Cel Puternic care a spus: ” numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” Apoi așteptați și vegheați și rugați-vă și lucrați, ținând întotdeauna fața întoarsă spre Soarele Neprihănirii.

Lăsați ca razele strălucitoare de pe fața lui Isus să lumineze în inimile voastre, pentru a străluci asupra altora prin voi. ” Voi sunteţi lumina lumii… Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5: 14-16). Trebuie să înălțăm pe Isus înaintea oamenilor …

Atunci când depindeți de om pentru a fi apreciați și susținuți veți fi complet dezamăgiți. Încurajarea și susținerea nu vor veni nici chiar de la cei mai buni oameni. Domnul are o lecție care să vă învețe: să depindeți de El și numai de El, căci El este Răscumpărătorul vostru. Voi sunteți proprietatea Lui – ai Lui prin creație și prin răscumpărare. Calea Domnului trebuie să fie aleasă, voia Domnului trebuie să fie voința noastră….

Cel Sfânt ne-a dat tuturor reguli care să ne îndrume. Aceste reguli formează standardul de la care nu se poate pleca. Principiile sfințeniei trebuie învățate zilnic și apoi voința lui Dumnezeu va deveni supremă [în viața noastră]. În Dumnezeu puteți sta, în Dumnezeu puteți lupta activ, prezentând adevărul așa cum este în Isus.

Nu vă simțiți deloc rușinați de înmuierea inimii sub influența Duhului Sfânt. Lăsați pe Isus să intre atunci când bate și apoi apreciați-L. Fiți cu inima veselă, încurajați o recunoștință constantă pentru că atunci când ați simțit că nu există nici un braț care să vă salveze, brațul Lui a adus mântuire, ați putut vedea dragostea Sa. Atunci când plini de bucuria deplină a acelei iubiri voi prezentați pe Isus altora, Duhul Sfânt lucrează prin voi … să binecuvânteze pe alții …. Este privilegiul fiecăruia care primește Duhul adevărului să prezinte  adevărul în simplitatea lui, să ajungă la inimile sufletelor nedumerite, tremurânde care sunt cu adevărat tulburate … El știe cum să aplice balsamul ….

Puneți-vă toată încrederea în Dumnezeu. Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă în credință. Încredințați apoi lui Dumnezeu păstrarea sufletului vostru. El va păstra ceea ce I-ați încredințat până în ziua aceea…Încredeți-vă pe deplin, neclintit în Dumnezeu – Letter 126, 1895.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

Traducere: Adina Păltineanu

Putere divină obținută prin rugăciune – 14 aprilie

A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Marcu 1:35

Nici o altă viaţă nu a fost aşa împovărată cu muncă şi răspundere ca viaţa lui Isus; şi, cu toate acestea, cât de des Se ruga El! Cât de constantă era comuniunea Lui cu Dumnezeu! Mereu şi mereu, în istoria vieţii Sale pământeşti, se găsesc rapoarte ca acestea: „Pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat şi S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo”. „Oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii şi Se ruga.” „În zilele acelea Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” (Marcu 1, 35; Luca 5, 15-16; 6, 12.)

Într-o viaţă cu totul devotată pentru binele altora, Mântuitorul a considerat că este necesar să Se retragă din oboselile călătoriei şi din mijlocul mulțimii care-L urma în fiecare zi. El trebuia să Se retragă dintr-o viaţă de neîncetată activitate şi din contactul cu nevoile omeneşti, pentru a căuta un loc liniştit şi o comuniune neîntreruptă cu Tatăl Său. Fiind una cu noi, părtaş la nevoile şi slăbiciunile noastre, El era cu totul dependent de Dumnezeu şi, în locul tainic al rugăciunii, căuta putere divină ca să poată merge mai departe înarmat pentru a-şi împlini datoria şi pentru a înfrunta încercările. Într-o lume de păcat, Isus a avut de suportat lupte şi chinuri sufleteşti. În comuniunea cu Dumnezeu, El a putut să Se despovăreze de întristările care Îl zdrobeau. Aici, El găsea mângâiere şi bucurie.

În Hristos, strigătul omenirii ajungea la Părintele milei nemărginite. Ca om, înălţa cereri la tronul lui Dumnezeu până când natura Sa omenească era încărcată de un curent ceresc, care trebuia să lege natura omenească de cea dumnezeiască. Printr-o continuă comuniune, El a primit viaţă de la Dumnezeu, ca să poată da viaţă lumii. Experienţa Lui trebuie să fie şi experienţa noastră.

„Veniţi singuri la o parte”, ne îndeamnă El. Dacă vom lua seama la cuvintele Lui, vom fi mai puternici şi mai folositori.

În toţi aceia care se aşează sub instruirea lui Dumnezeu trebuie să se descopere o viaţă care nu e în armonie cu lumea, cu obiceiurile şi practicile ei; fiecare are nevoie de o experienţă personală în obţinerea cunoaşterii voinţei lui Dumnezeu. Trebuie ca fiecare dintre noi să-L auzim vorbind inimii noastre. Când orice glas amuţeşte şi aşteptăm în linişte înaintea Lui, tăcerea sufletului face şi mai clar glasul lui Dumnezeu. El ne îndeamnă: „Fiţi liniştiţi şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmii 46, 10.)

Numai aici poate fi găsită adevărata odihnă. Și aceasta e pregătirea adevărată pentru aceia care lucrează pentru Dumnezeu. În mijlocul mulţimii grăbite şi în vâltoarea activităţii intense a vieţii, sufletul astfel înviorat va fi înconjurat cu o atmosferă de lumină şi pace. Viaţa va răspândi un miros plăcut şi va descoperi o putere divină, care va ajunge la inima oamenilor. – Hristos Lumina Lumii, p.362, 363.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

 

Răsplata căutării – 13 aprilie

Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Proverbe 2:3-5

Dar trebuie să se facă un studiu stăruitor şi o cercetare atentă. O înţelegere clară şi profundă a adevărului nu va fi niciodată răsplata celui leneş. Nici o binecuvântare pământească nu se poate obţine fără eforturi stăruitoare, pline de răbdare şi perseverenţă. Ca să aibă succes în afaceri, ei trebuie să aibă voinţa de muncă şi credinţa de a privi spre rezultate. Noi nu putem aştepta să obţinem cunoştinţe spirituale, fără o muncă asiduă. Aceia care doresc să găsească comorile adevărului, trebuie să sape pentru ele aşa după cum minerul sapă după comorile ascunse în pământ. O lucrare făcută cu inima pe jumătate, cu indiferenţă, nu va da rezultate. Atât pentru cei în vârstă, cât şi pentru cei tineri, este esențial ca nu numai să citească Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l şi studieze cu toată inima, rugându-se şi căutând adevărul ca pe o comoară ascunsă. Cei care vor face astfel vor fi răsplătiţi, căci Domnul Hristos le va lumina înţelegerea….

Nimeni nu poate cerceta Scripturile, în Spiritul lui Hristos, fără ca să fie răsplătit. Când omul este dispus să se lase învăţat, asemenea unui copilaş, când se supune în totul lui Dumnezeu, atunci el va găsi în Cuvântul Său adevărul. Dacă oamenii ar fi ascultători, atunci ei ar înţelege planul cârmuirii lui Dumnezeu. Lumea cerească şi-ar deschide atunci comorile harului şi slavei spre a fi cercetate. Fiinţele omeneşti ar fi atunci cu totul schimbate faţă de ceea ce sunt acum, căci prin cercetarea comorilor adevărului, cei credincioşi sunt înnobilaţi. Taina Mântuirii, a întrupării Domnului Hristos, jertfa Sa ispăşitoare, nu vor mai fi aşa de vagi, de neînţelese cum sunt acum pentru mintea noastră. Ele nu numai că vor fi mai bine înţelese, dar vor fi mult mai mult apreciate.

În rugăciunea Sa înălţată Tatălui, Domnul Hristos a dat lumii o lecţie care ar trebui să fie întipărită în mintea şi-n sufletul nostru. „şi viaţa veşnică este aceasta”, spunea El, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis tu.” Ioan 17, 3. Aceasta este adevărata educaţie. Ea transmite putere. Cunoaşterea din experienţă a lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos, pe care L-a trimis El, transformă pe om după chipul lui Dumnezeu. El dă omului stăpânire de sine, aducând fiecare impuls şi orice patimă a firii decăzute sub controlul înaltelor facultăţi ale minţii. Ea face pe posesorul ei un fiu al lui Dumnezeu şi un moştenitor al cerului. Ea îl aduce în comuniune cu înţelepciunea Celui Infinit şi deschide înaintea lui comorile bogate ale Universului.

Aceasta este cunoştinţa care se obţine prin cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu. Iar această comoară poate fi găsită de orice suflet care este gata să dea totul pentru a o avea. – Parabolele Domnului Hristos, p.111-114

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

Întâmpinând pe Satana cu armele Scripturii – 12 aprilie

Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmii 119:11

Prima și cea mai înaltă datorie a oricărei ființe raționale este să învețe din Scripturi ce este adevărul și apoi să meargă în lumină, încurajându-i și pe alții să-i urmeze exemplul. Trebuie să studiem Biblia zi de zi, cu sârguință, cântărind fiecare gând și comparând verset cu verset. Cu ajutorul divin trebuie să ne formăm păreri personale, pentru că trebuie să răspundem personal înaintea lui Dumnezeu…

Înțelegerea adevărului biblic depinde nu atât de mult de puterea intelectului celui care studiază, cât de sinceritatea scopului, de dorința stăruitoare de neprihănire.

Biblia n-ar trebui să fie niciodată studiată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt poate să ne facă în stare să simțim importanța acelor lucruri ușor de înțeles sau să ne ferească de interpretarea tendențioasă a adevărurilor greu de înțeles. Lucrarea îngerilor cerești este aceea de a pregăti inima pentru a înțelege astfel Cuvântul lui Dumnezeu, încât să fim încântați de frumusețea lui, mustrați de avertizările lui sau însuflețiți și întăriți de făgăduințele lui. Trebuie să facem ca cererea psalmistului să fie și a noastră: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119, 18).

Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin neglijarea rugăciunii și a studiului Bibliei, cel ispitit nu-și poate aminti cu ușurință făgăduințele lui Dumnezeu și nu-l poate întâmpina pe Satana cu armele Scripturii. Dar îngerii sunt în jurul acelora care sunt gata să se lase învățați în lucrurile dumnezeiești; și în timp de mare nevoie, ei le vor aduce aminte chiar acele adevăruri de care au trebuință. În felul acesta, „când vrăjmașul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59, 19)

Isus le-a făgăduit ucenicilor Săi: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). Dar învățăturile lui Hristos trebuie ca mai înainte să fi fost depozitate în minte, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ni le aducă aminte în vreme de primejdie…

Trăim în cea mai solemnă perioadă a istoriei acestei lumi. Viitorul mulțimilor care suprapopulează pământul este gata să se hotărască. Buna noastră stare viitoare și chiar mântuirea altor suflete depinde de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie să fim călăuziți de Duhul adevărului… Ar trebui să căutăm acum o experiență vie și profundă în lucrurile lui Dumnezeu. Nu avem nici o clipă de pierdut. Evenimente de importanță vitală au loc în jurul nostru. Ne găsim pe terenul fermecat al lui Satana. – Tragedia Veacurilor, p. 598-600.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

Amprenta divinității în Cuvântul Său – 11 aprilie

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Coloseni 3:16

În Cuvântul lui Dumnezeu, zărim puterea care a pus temeliile pământului şi a întins cerurile. Numai aici putem găsi o istorie a neamului nostru, nepătată de prejudecăţi omeneşti sau de mândria omenească. Aici ni se raportează luptele, înfrângerile şi biruinţele celor mai mari bărbaţi pe care i-a cunoscut vreodată lumea. Aici ni se desfăşoară înainte marile probleme ale datoriei şi ale destinului nostru. Cortina care desparte lumea vizibilă de cea invizibilă este ridicată şi privim lupta puterilor ce se confruntă, puterile binelui şi răului. De la cea dintâi pătrundere a păcatului până la biruinţa finală a dreptăţii şi adevărului, totul nu este altceva decât o dezvăluire a caracterului lui Dumnezeu. Cu prilejul cercetării evlavioase a adevărurilor expuse în Cuvântul Său, mintea…este adusă în legătură strânsă cu mintea Celui nemărginit. Un studiu de felul acesta nu numai că va înnobila şi va curăţi caracterul, dar nu va întârzia să crească şi să sporească puterile minţii.

Învăţăturile Bibliei au o influenţă vitală asupra prosperităţii omului în toate împrejurările vieţii. Ea arată principiile care sunt piatra unghiulară a binelui naţiunii — principii de care depinde existenţa societăţii şi care asigură apărarea familiei — principii fără de care nici un om nu poate obţine nici onoarea, fericirea sau puterea de a fi folositor şi nici nu poate spera să obţină viaţa veşnică. Nu există poziţie în viaţa aceasta, şi nici etapă a vieţii omului, pentru care învăţăturile Bibliei să nu constituie cea mai de seamă pregătire. Cercetat şi ascultat, Cuvântul lui Dumnezeu va da lumii bărbaţi cu o inteligenţă mai puternică şi mai activă decât ar produce adunarea tuturor cunoştinţelor pe care le cuprinde filozofia omenească. S-ar forma bărbaţi puternici şi cu caracter bine închegat, bărbaţi cu putere de pricepere şi cu judecată sănătoasă, bărbaţi care ar fi spre onoarea lui Dumnezeu şi spre binecuvântarea omenirii.

Și prin studierea științei vom obține tot o cunoaștere a Creatorului. Toată ştiinţa adevărată nu este altceva decât o tălmăcire a celor scrise de Dumnezeu în lumea materială. Amândouă, atât cartea naturii, cât şi Cuvântul scris, când sunt bine înţelese, ni-L fac cunoscut pe Dumnezeu prin faptul că ne învaţă ceva din legile înţelepte şi binefăcătoare prin mijlocirea cărora lucrează El…

Amprenta Dumnezeirii descoperită pe paginile revelaţiei se vede şi pe munţii ce se înalţă spre cer, pe câmpiile roditoare, pe întinsul şi adâncul ocean. Lucrurile din natură îi vorbesc omului despre iubirea lui Dumnezeu, Creatorul său. – Patriarhi și Profeți, p. 596-600

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

 

Adevărul ne face liberi -10 aprilie

Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Galateni 5:1

Mi-e teamă de bisericile noastre. Tremur înaintea lui Dumnezeu pentru ele. Avem lumină asupra Scripturilor și vom fi făcuți răspunzători pentru toată lumina care nu este prețuită …

Puterea Duhului Sfânt este necesară pentru a ne îndepărta necredința și însușirile necreștinești. Trebuie să vedem nevoia noastră de medic. Suntem bolnavi și nu știm. Fie ca Domnul să convertească inimile lucrătorilor Săi! Când există o slujire a unor oameni convertiți, atunci căutați rezultate. Dar nu putem converti inimile noastre. Această lucrare se poate face numai prin puterea Duhului Sfânt. În fiecare etapă a lucrării, amintiți-vă: “Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul meu, zice Domnul oștirilor “…

Domnul Hristos a promis că ne va trimite pe Mângâietorul, a cărui lucrare este de a stabili împărăția lui Dumnezeu în suflet. Atunci când au fost făcute provizii abundente de milă, har și pace, de ce ființele omenești se comportă ca și cum ar considera adevărul ca un jug al robiei? Pentru că inima nu a gustat niciodată și nu a văzut că Domnul este bun.

Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este considerat de unii ca fiind o opreliște. Dar adevărul este cel care face pe oameni liberi. Dacă adevărul vă va face slobozi, veți fi într-adevăr slobozi. Adevărul desparte pe om de păcate, de tendințele sale ereditare și cultivate de a face ce este rău. Sufletul care prețuiește dragostea lui Hristos este plin de libertate, lumină și bucurie. Într-un astfel de suflet nu există gânduri împărțite. Omul întreg dorește după Dumnezeu. El nu merge la oameni ca să-și cunoască datoria, ci la Hristos, izvorul întregii înțelepciuni. El cercetează Cuvântul lui Dumnezeu, ca să afle ce standard trebuie să ajungă.

Putem găsi vreodată un ghid mai sigur decât Isus? Adevărata religie constă în a fi sub conducerea Celui Sfânt în gândire, cuvânt și faptă. El, care este Calea, Adevărul și Viața, ia pe cercetătorul cel umil, serios, care caută cu toată inima și spune: “Urmează-Mă”. El îl conduce pe calea îngustă spre sfințenie și cer. Hristos a deschis această cale pentru noi, cu un cost mare pentru El și nu suntem lăsați să ne împiedicăm pe cale, în întuneric. Isus este la dreapta noastră, proclamând:  ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; și toți cei care se hotărăsc să-L urmeze pe Domnul vor fi conduși pe calea împărătească pregătită ca cei răscumpărați ai Domnului să umble pe ea…

Ce fel de vase sunt potrivite pentru a fi folosite de către Stăpân? Vase goale. Când golim sufletul de orice murdărie, suntem gata pentru a fi folosiți… Când mintea și inima sunt transformate de Duhul, când eul este mort, adevărul este capabil de creștere constantă și nouă dezvoltare. – The Review and Herald, 28 februarie 1899.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

Traducere: Adina Păltineanu