Transformat prin harul Lui

de Roberto Badenas

director al departamentului educație, Diviziunea Euro-Africa

“Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă –s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14).

Acest scurt imn despre harul lui Dumnezeu poate fi unul dintre cele mai frumoase rezumări ale Evangheliei Noului Testament. Într-un context care pune accentul pe aspectele practice ale vieţii creştine, acest text prezintă un fundament teologic pe care puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu este revelată în Hristos.

Harul ca  favoare nemeritată

Cand noi oamenii, ne îndepărtăm de Dumnezeu, ne depărtăm de sursa vieţii. Dar noi rămănem  sub puterea şi influenţa tuturor celorlalte legi ale Universului. Legile acţionând asupra moralului nostru si căderea spirituală pot fi comparate cu legea gravitaţiei. Numai dacă nu este o forţă care să-l prevină, orice este expus forței gravitaţiei cade până până jos de tot.

Similar, numai puterea harului poate contracara atragerea în jos a căderii morale. Păcatul, ca şi gravitaţia, ne trage în jos; harul ne ridică.

După ce a oferit o listă de instrucţiuni pentru diferite persoane din biserică, Pavel reaminteşte că baza teologică pentru viaţă evlavioasă este “harul lui Dumnezeu.” Nici mai mult, nici mai puţin. Întregul plan de răscumpărare este înrădăcinat în harul lui Dumnezeu.

În textul nostru soterios adjectiv, găsit doar aici în Noul Testament, defineşte harul ca mântuire. Scopul harului este de a aduce mântuire, pentru a restabili omenirea căzută la o viaţă nouă de  nesfârșită comuniune şi prietenie cu Dumnezu.

Harul lui Dumnezeu, ca cerurile, îmbrăţişează întreaga lume, aducând o ofertă gratuită de mântuire pentru întreaga omenire. Deşi harul lui Dumnezeu a fost manifestat în toate acţiunile Lui, harul a apărut personificat în revelaţia lui Isus Hristos (Ioan 1:17). Dacă Dumnezeu este sursa harului, şi mântuirea este scopul său, Hristos este cel mai mare agent al harul lui Dumnezeu.

În cele patru Evanghelii, Isus nu a folosit niciodată cuvântul “har.” Dar El a vorbit şi a acţionat întotdeauna cu har. Persoana Lui, toată viaţa Lui, a fost harul în acţiune. De la primii doi ucenici pe care Isus i-a întâlnit în valea Iordanului la începutul slujirii Sale, până la tâlharii care au  murit lângă El pe Calvar, Isus si-a petrecut viaţa dezvăluind harul lui Dumnezeu celor din jurul lui. Leprosul, femeia adulteră, Matei, Zacheu – toţi au fost acceptaţi fără nici o condiţie şi transformaţi prin harul Său.

Ioan şi Andrei, femeia samariteană, şi mulţi alţii au devenit toţi misionari de succes, împărtășind   Evanghelia cu rudele, vecinii şi prietenii lor (Ioan 1:35-42).  Chiar si tâlharul pocăit ţintuit pe cruce, surprins de har, a devenit un canal al harului pentru colegul lui (Luca 23:39-43).

Transformat  prin  har

Harul lui Dumnezeu este adesea prezentat ca o uimitoare dispoziţie divină favorabilă faţă de omenire. Tit 2:11-14 descrie harul ca acţiunea unui profesor devotat.

Am lucrat în domeniul educaţiei în Europa, de aproximativ 40 de ani, şi de multe ori am dorit să transform circumstanţele sau vieţile elevilor mei. Ca mulţi educatori, am vizitat oraşul italian Collodi în frumoasa Toscana. În acest oraş vizitatorii fotografiază monumentul unei jucării, celebrul Pinocchio. Creat de Carlo Collodi (pseudonimul lui Carlo Lorenzini, 1826-1890), este de fapt o parabolă pentru adulţi cu privire la scopul final al educaţiei.

Povestea vorbeşte de un artizan care a făcut un băiat din lemn, pe care el l-a numit Pinocchio. El a visat că într-o zi, jucăria ar putea deveni un băiat adevărat. În această poveste visul devine realitate.

Deşi aceasta este ficţiune, cei mai buni educatori visează sa fie lucrători miraculoşi. Vă amintiţi povestea lui Anne  Sullivan, ddupă care s-a făcut filmul ,,Muncitorul Miraculos”? Această poveste celebră spune experienţa remarcabilă a unui tânăr profesor care a ajutat o copilă sălbatică surdă şi oarbă, pe nume Helen Keller să devină un gânditor foarte educat, un model pentru milioane de oameni. Ce miracol uimitor!

Textul nostru spune că harul ne învaţă cum să trăim. Teologia harului este o teologie a schimbării. Dar nu într-un mod magic, independent de noi înşine. Verbul paideuo folosit aici înseamnă “a antrena, a instrui, a educa.”  Dacă legea a avut o funcţie pedagogică – de a ne conduce  la Hristos (Galateni 3:24), harul merge mult mai departe, producând o nouă creaţie,  transformându- ne din interior, prin înnoirea minţii noastre (Romani 12:2).

Această sarcină transformatoare a harului produce o rupere decisivă de trecut. Harul transformă o viaţă convertită într-o viaţă liberă. Harul nu numai că ne învaţă să renunţam la rău, el ne dă puterea de a trăi biruitor.

Trei adverbe descriu acţiunea pozitivă, transformatoare a harului în trei dimensiuni ale existenţei noastre:  (1) sophronos ( cu cumpătare) – harul care lucrează în interior, spre o relaţie corectă cu tine insuţi; (2) dikaios ( cu dreptate) – harul care lucrează în exterior, spre o relaţie corectă cu alţii; și (3) eusebos (cu evlavie) – harul care lucrează  de sus, către o relaţie corectă cu Dumnezeu.

Aceste trei transformări produse de har includ cele mai apreciate trei virtuţi în educaţia greacă (stăpânire de sine, dreptate, şi evlavie). Evanghelia îndeplineşte cele mai înalte aspiraţii ale moralei celei mai bune din lumea aceasta. Dar, spre deosebire de filosofiile lumeşti, care caută putere în interiorul omului, morala Evangheliei caută  putere de la Dumnezeu.

Privind spre viitor

A treia acţiune a harului  constă în înălţarea inimilor noastre către un viitor glorios.

“Fericita nădejde şi arătarea slavei”,  sunt două noțiuni într-un singur produs, deoarece se referă la acelaşi eveniment privit din două părţi. Pentru credincioşi, a doua venire a lui Hristos este împlinirea speranţei noastre (1 Timotei 1:1). Pentru Hristos Însuşi această apariţie aşteptată marchează punctul culminant al misiunii Sale de mântuire.

Acţiunea transformatoare a harului este descrisă aici ca un proces continuu de la har la glorie, de la răscumpărare la sfinţire, din trecut (versul 12) la viitor (versetul 13). Expresia “care S-a dat pe Sine însuși pentru noi”, se referă la jertfa lui Hristos şi la lucrarea Lui (Evrei 9:11-14), exprimând atât reprezentarea şi unirea.

De la slujirea lui Hristos în folosul nostru sunt menţionate trei acţiuni principale: să ne “răscumpere”, din tot răul,  să ne “curețe” de păcat, şi să ne “califice” şi să ne “motiveze” pentru fapte bune. Rezultatele  legământului omenirii cu Dumnezeu, de la Exodul până la sfârşitul timpului, sunt întotdeauna aceleaşi: răscumpărare, curățare, şi constituirea unui nou parteneriat cu Dumnezeu (Eze. 37:23).

Cuvintele “să ne răscumpere din orice fărădelege” explică faptul că efectul harului nu este doar eliberarea de sub pedeapsa păcatului, ci și de puterea şi consecinţele sale.

A “curăța”, indică faptul că obiectivul  harului este restaurarea spirituală a credincioşilor în asemănarea cu Dumnezeu, la prietenia Lui, şi în serviciul Său. Dumnezeu eliberează pe poporul Său astfel încât El poate fi Dumnezeul lor (Ex. 6:6). Mântuirea, harul care îndreptățește duce la harul care sfinţește.  Harul lui Dumnezeu este baza oricăreisfințiri. Adevărata convertire include ucenicia.

Rezultatul asteptat este  “un popor ales, special, consacrat” (periousios), “plin de râvnă pentru fapte bune”. Rămăşiţa poporului lui Dumnezeu este un popor consacrat care combină vegherea şi lucrarea. Fericita nădejde  îi face sa vegheze în timp ce lucrează până la venirea Domnului.

De fapt, acesta este harul divin exprimat în calitatea tuturor relaţiilor noastre, care vor fi cea mai eficientă mărturie a bisericii privind caracterul scopului mântuitor al lui Dumnezeu. Împărtășirea harului a fost misiunea centrală al lui Isus. Împărtășirea harului este misiunea fundamentală a bisericii. Teologia şi morala aparţin una celeilalte. O înţelegere corectă a  voinței lui Dumnezeu va produce un ascultare consecventă de poruncile Sale. Există o legătură inseparabilă între convingere şi conduită, între credinţă şi fapte, între crez şi comportament.

Rezultatele căderii – păcat, vină, condamnare, frică, mânie, şi o multitudine de emoţii negative egoiste – distrug frumuseţea pe care am fost creaţi să o prezentăm. Dar puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu ne face  în cele din urmă oamenii minunaţi creați de  Dumnezeu. Prin Hristos, transformaţi prin harul Său, viitorul nostru este minunat.

Traducere: Robert Oană



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: