Darurile făgăduite de Dumnezeu

Traducere: Cosmin Cocea

Un apel urgent la redeșteptare, reformă, ucenicie și evanghelizare

Pe 11 octombrie 2010, la sediul central al bisericii mondiale, Membrii Comitetului Executiv al Conferinței Generale au votat aprobarea următorului document: Un apel la redeșteptare, reformă, ucenicie și evanghelizare în rândul liderilor bisericii și a membrilor din toată lumea. – Editorii.

Dumnezeu a chemat biserica adventistă de ziua a șaptea, în mod unic, pentru  a trăi și a proclama lumii solia zilelor de pe urmă, o solie de dragoste și adevăr (Apocalipsa 14:6-12). Provocarea de a ajunge la mai mult de 6 miliarde de oameni de pe planeta Pământ, cu mesajul Său din timpul sfârşitului pare imposibilă. Sarcina este copleşitoare. Dintr-o perspectivă omenească, îndeplinirea rapidă a marei însărcinări a lui Hristos într-un timp apropiat, pare puțin probabilă (Matei 28:19, 20).

Rata de creștere a bisericii pur și simplu nu ține pasul cu dezvoltarea populației lumii. O evaluare onestă a  actualului impact evanghelistic asupra lumii  ne duce la concluzia că dacă nu există o schimbare dramatică nu vom împlini însărcinarea Cerului pentru această generație. În ciuda eforturilor noastre cele mai bune, toate planurile noastre, strategiile şi resursele sunt incapabile de a termina misiunea lui Dumnezeu pentru slava Sa pe pământ.

Făgăduința lui Hristos pentru Biserica Sa din Noul Testament

Provocarea de duce  lumii Evanghelia nu este una nouă. Ucenicii s-au confruntat cu această provocare în primul secol. Noi ne confruntăm cu aceasta în secolul XXI. Biserica Noului Testament a fost aparent confruntată cu o sarcină imposibilă. Dar împuternicită de Duhul Sfânt biserica a crescut exploziv (Faptele Apostolilor 2:41; 4:4; 6:7; 09:31). Primii creștini împărtășeau credința lor pretutindeni (Faptele Apostolilor 5:42).

Harul lui Dumnezeu  era revărsat din inimile lor, către familiile, prietenii și asociații lor de lucru. Doar câteva decenii după răstignire apostolul Pavel a putut raporta că Evanghelia este „a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer”(Coloseni 1:23). Cum a fost posibil pentru un grup obscur, relativ nesemnificativ de credincioşi să influențeze lumea într-un interval atât de scurt de timp? Cum au putut atât de puţini creştini să fie folosiți de Dumnezeu pentru a schimba lumea pentru totdeauna?

Marea însărcinare a lui Hristos a fost însoțită de marea Lui făgăduință. Mântuitorul a poruncit ucenicilor Săi: „să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui”(Fapte 1:4). Mântuitorul a făgăduit: „Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.”(Fapte 1:8).

Dragostea lui Hristos controla fiecare aspect al vieții ucenicilor și i-a îndemant să se angajeze  cu înflăcărare  în serviciul Său. Ei au căutat pe Dumnezeu pentru puterea  promisă a Duhului Sfânt şi au îngenuncheat în faţa Lui în mărturisire  din inimă și pocăinţă serioasă. Ei au dat prioritate căutării binecuvântării cerului. Au pus deoparte timp pentru rugăciune și cercetarea Scripturilor. Măruntele neînțelegri au fost înghițite de dorința arzătoare de a împărtăși dragostea lui Hristos tuturor celor pe care îi întâlneau. Ei au fost absorbiți de a ajunge la oameni cu Evanghelia. Nimic nu era mai important. Ei au recunoscut că erau  neînstare de a îndeplini misiunea, fără revărsarea puternică a Duhului Sfânt.

Descriind experienţa ucenicilor, Ellen White a scris: „Înlăturând orice neînţelegeri, orice dorinţă de întâietate, ei s-au adunat laolaltă, într-o strânsă comuniune creştină… Dar, când se gândeau de câte ori L-au întristat prin lipsa lor de înţelegere cu privire la ceea ce El Se străduia să-i înveţe spre binele lor, inimile le erau pline de întristare… Ucenicii şi-au dat seama de nevoia lor spirituală şi au strigat către Domnul după ungerea sfântă care avea să-i facă destoinici pentru lucrarea de câştigare de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare care să le servească numai lor. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înţeles că Evanghelia trebuia să fie dusă lumii şi, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care Domnul Hristos le-a făgăduit-o.” (Faptele Apostolilor, p. 37)

Hristos Și-a împlinit Cuvântul. Duhul Sfânt a fost revărsat la ziua Cincizecimii. Mii erau convertiți într-o zi. Mesajul dragostei lui Hristos a avut impact asupra lumii.În scurt timp numele lui Isus Hristos era pe buzele bărnbaților și femeilor de pretutindeni. „Prin conlucrare cu Duhul Sfânt, apostolii au făcut o lucrare ce a zguduit lumea. Într-o singură generaţie, Evanghelia a fost dusă la fiecare neam.” (Faptele Apostolilor, p. 593)

Făgăduința lui Hristos pentru biserica Sa din timpul sfârşitului

Revărsarea Duhului Sfânt la ziua Cincizecimii, în ploaia timpurie a fost doar un preludiu a ceea ce va veni. Dumnezeu a promis să toarne Duhul Său cel Sfânt în abundenţă în ultimele zile (Ioel 2:23, Zaharia 10:1). Pământul va fi „iluminat de slava Sa” (Apoc. 18:1). Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va fi terminată rapid (Matei 24:14; Romani 9:29). Biserica va experimenta o trezire spirituală şi plinătatea puterii Duhului Sfânt ca niciodată înainte în istorie. Vorbind de revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime, Petru ne dă această asigurare: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Faptele Apostolilor 2:39).

Sute de mii de oameni vor accepta solia lui Dumnezeu pentru timpul sfârșitului prin învăţarea şi predicarea Cuvântului Său. Rugăciunea, studiul biblic, şi mărturia sunt elementele oricărei adevărate redeșteptări. Manifestarea Duhului Sfânt se va intensifica pe măsură ce sfârșitul se apropie: „Aproape de încheierea secerișului pământului, o dăruire specială a harului spiritual este promis pentru a pregăti biserica pentru venirea Fiului omului.”(Credința pe care o trăiesc, p. 333) și „Prin mii de glasuri, pe tot pământul, va fi dată avertizarea. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecaţi şi semne şi minuni îi vor însoţi pe credincioşi.” (Tragedia veacurilor, p. 612).

Nu este nimic mai important decât să-L cunoaștem pe Isus, studiind Cuvântul Său, înţelegând adevărului Său, şi căutând făgăduința Lui pentru revărsarea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii pentru a îndeplini însărcinarea Evangheliei. Profetul lui Dumnezeu  din zilele din urmă a a scris rămășiței în cuvinte prea clare pentru a fi înţelese greşit: „O renaştere a  adevăratei evlavii printre noi este cea mai mare şi cea mai urgentă din toate nevoile noastre. Să căutăm acest lucru ar trebui să fie cea mai de seamă lucrare a noastră.” ( Mărturii selectate, cartea 1, p 121).

Dacă o renaştere spirituală autentică este cea mai mare şi cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre, n-ar trebui noi ca lideri  să avem ca prioritate căutarea binecuvîntării făgăduite a Cerului cu toată inima noastră?

Marea noastră nevoie: redeșteptare și reformă

Atunci când căutăm pe Isus, El ne umple cu prezenţa şi puterea Lui, prin darul Duhului Sfânt. Tânjim să-L cunoaștem mai bine. Duhul Sfânt trezește la viață facultățile spirituale adormite. Nu dorim nimic mai mult decât să avem o relaţie profundă  cu Isus, relație ce duce la schimbarea vieții. Nu este nimic mai mult în noi decât dorinţa de a ne schimba viața în relația cu Isus. Inima redeșteptatî experimentează o legătură vitală cu Isus prin rugăciune şi Cuvânt. Reforma este schimbarea corespunzătoare care vine în viaţa noastră ca rezultat al redeșteptării.

„O redeşteptare şi o reformă trebuie să aibă loc cu ajutorul Duhului Sfânt. Redeşteptarea şi reforma sunt două lucruri diferite. Redeşteptarea înseamnă o reînnoire a vieţii spirituale, o înviorare a puterilor minţii şi a inimii, o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare în idei şi teorii, în obiceiuri şi practici. Reforma nu va da naștere roadelor bune ale neprihănirii dacă nu este conectată cu redeșteptarea prin Duhul Sfânt. Redeşteptarea şi reforma trebuie să-şi facă lucrarea lor desemnată, şi făcând acest lucru ele trebuie să se combine.” (Mesaje Selectate, cartea 1, p. 128). Reforma nu se manifestă într-o atitudine fățarnică ce condamnă pe alţii. Este transformarea caracterului, care dezvăluie roadele Duhului în viaţă (Galateni 5:22-24). Ascultarea de voia lui Dumnezeu este dovada oricărei redeșteptări adevărate. Domnul nostru tânjeşte după un popor redeșteptat ale căror vieţi reflectă frumuseţea caracterului Său. Nimic nu dorește Isus mai mult decât un popor care e pasionat de cunoaşterea personală a dragostei Sale şi împărtăşirea acestei iubiri cu alţii.

Consacrare şi apel

Ca lideri şi reprezentanţi ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea unite la sediul mondial din Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii, pentru Consiliul Anual din 2010, mulţumim Dumnezeului nostru mare şi minunat pentru credincioşia Sa şi binecuvântările bogate date bisericii Sale încă de la începuturile ei. Expansiunea rapidă la nivel mondial a Bisericii Sale, atât din punct de vedere a membrilor cât şi a instituţiilor nu decât un miracol al lui Dumnezeu. Deşi Îl lăudăm pe Dumnzeu pentru că a lucrat minunat pentru îndeplinirea scopurilor Sale prin biserica Sa, şi îi mulţumim pentru conducătorii evlavioşi care au călăuzit  poporul Său în trecut, recunoaştem cu umilinţă că, din cauza slăbiciunilor noastre omenești, chiar eforturile noastre cele mai bune sunt pătate de păcat şi au nevoie de curăţare, prin harul lui Hristos. Recunoaştem că nu am dat întotdeauna prioritate căutării lui Dumnezeu prin rugăciune şi prin Cuvântul Său pentru revărsarea Duhului Sfânt  în puterea ploii târzii. Mărturisim cu umilinţă că în vieţile noastre personale, în practicile noastre administrative, şi chiar la reuniunile comitetelor, am lucrat prea adesea în propriile noastre puteri. Prea adesea misiunea lui Dumnezeu de a salva o lume pierdută nu a ocupat  locul întâi în inimile noastre.  Câteodată  fiind prea ocupați să facem lucruri bune, am neglijat cel mai important lucru – să-L cunoaștem pe El. Prea adesea invidii mărunte, ambiţii şi relaţii personale fisurate n-au permis accesul dorinței noastre pentru redeşteptare şi reformă şi ne-a determinat să lucră în puterea noastră omenească, în locul ​​puterii Sale divine.

Acceptăm  îndrumarea clară a Domnului nostru că “Trecerea vremii nu a adus nici o schimbare în ce priveşte făgăduinţa dată de Hristos la despărţire, de a trimite Duhul Sfânt ca reprezentant al Său. Nu din pricina vreunei restricţii din partea lui Dumnezeu bogăţiile harului Său nu se revarsă pe pământ asupra oamenilor. Dacă împlinirea făgăduinţei nu se vede aşa cum ar putea fi văzută, aceasta se datorează faptului că făgăduinţa nu este apreciată aşa cum ar trebui să fie. Dacă ar voi, ar fi cu toţii umpluţi cu Duhul Sfânt.” (Faptele apostolilor, p. 50)

Suntem încrezători că tot cerul aşteaptă să toarne Duhul Sfânt într-o putere infinită pentru terminarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ. Recunoaştem că venirea lui Isus a fost întârziată şi că Domnul nostru a tânjit să vină cu decenii în urmă. Ne pocăim de încropeala noastră, de asemănarea cu lumea şi de entuziasmul limitat pentru Hristos şi misiunea Sa. Înțelegem că Hristos ne cheamă la o relaţie mai profundă cu El în rugăciune şi studiul Bibliei şi la o consacrare mai înflăcărată de a împărtăși   lumii ultima solie. Ne bucurăm că ”este privilegiul fiecărui creştin, nu numai să caute, dar să grăbească venirea Mântuitorului”. (Faptele apostolilor, p. 600).

De aceea, ca reprezentanţi ai bisericii mondiale şi în numele tuturor membrilor, ne angajăm:

  1. Să dăm personal prioritate căutarii lui Dumnezeu pentru redeșteptare spirituală şi  Duhului Sfânt în puterea ploii târzii în vieţile noastre, în familiile noastre, şi în deparamentele noastre.
  2. Să punem zilnic deoaprte timp semnificativ pentru părtăşie cu Hristos prin rugăciune şi studiul Cuvântului lui Dumnezeu.
  3. Să ne examinăm inimile şi să cerem ca Duhul Sfânt să ne convingă de orice ne poate împiedica să dezvăluim caracterul lui Isus. Dorim inimi pregătite astfel încât nimic din viețile noastre să nu împiedice plinătatea puterii Duhului Sfânt.
  4. Să încurajăm departamentele bisericii să petreacă timp în rugăciune, în studierea Cuvântului lui Dumnezeu, în căutarea lui Dumnezeu pentru a înţelege planurile Sale pentru biserica Sa.
  5. Să încurajăm fiecare organizaţie a bisericii noastre, să pună timp deoparte pentru ca administratorii, pastorii, lucrătorii medicali, lucrătorii din edituri, educatorii, studenţii, şi toţi angajaţii să caute împreună pe Isus şi revărsarea făgăduită a Duhului Sfânt prin studiul Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciune.
  6. Să  folosim orice  sursă media,  orice conferinţă şi orice seminar pentru a lansa un apel către membrii bisericii ca să urmărescă o relaţie mai profundă cu Isus pentru redeșteptarea și reforma promise..
  7. Să chemăm urgent și să invităm pe toți membrii bisericii să ni se alăture în deschiderea inimile  către puterea transformatoare a Duhului Sfânt, care va schimba radical vieţile,  familiile, organizaţiile şi comunităţile noastre.

În mod deosebit recunoaștem că Dumnezeu va folosi copiii şi tinerii din această ultimă puternică redeșteptare, și vom încuraja pe toţi tinerii noştri să participe la experiența căutării lui Dumnezeu pentru redeșteptare spirituală în vieţile lor şi pentru împuternicirea Duhului Sfânt  pentru a împărtăşi altora credinţa lor.

Lansăm un apel către fiecare membru al bisericii de a se uni cu liderii bisericii şi milioane de adventiști de ziua a saptea pentru cultivarea unei relaţii mai profunde cu Isus şi revărsarea Duhului Sfânt la ora 7:00 a fiecărei dimineți sau seri, șapte zile pe saptamană. Acesta este un apel urgent pentru a înconjura pământul cu un lanț de  mijlocire stăruitoare. Aceasta este o chemare la consacrare totală pentru Isus şi de a experimenta puterea transformatoare a  Duhului Sfânt pe care Domnul nostru doreşte cu ardoare să ne-o ofere acum.

Credem că scopul revărsării Duhului Sfânt în puterea ploii târzii este de a aduce la îndeplinire misiunea lui Hristos pe pământ, astfel încât El să poată veni cât mai curând. Recunoscând că Domnul nostru va turna Duhul Lui, în plinătatea sa doar peste o biserică care are o dragoste aprinsă pentru cei pierduți, hotărâm să punem şi să păstrăm pe primul loc în agenda de lucru a bisericii noastre: redeșteptarea, reforma, ucenicia și evanghelizarea. Mai presus de orice tânjim de dor după revenirea lui Isus.

Îndemnăm  pe fiecare administrator, conducător de departament, lucrător instituţional, lucrător în domeniul sănătății, colportor, capelan, educator, pastor şi membru al bisericii să ni se alăture și să facă din redeșteptare,  reformă, ucenicie şi evanghelizare cele mai importante, și cele mai urgente priorităţi din viaţa personală și din slujirea noastră. Suntem încrezători că dacă Îl căutăm împreună, Dumnezeu va turna Duhul Său cel Sfânt în măsură bogată, lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va fi terminată, iar Isus va veni. Împreună cu  bătrânul  apostol Ioan pe insula Patmos strigăm:”Amin! Vino, Doamne Isuse” (Apocalipsa 22:20).


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: