Mesajul Președintelui

Rugăciunea, temelia redeşteptării

14-07-2011

 Rugăciunea este atât de  vitală pentru redeşteptare personală, continuarea creşterii spirituale şi putere  de mărturisire.  Potrivit Bibliei, după înălţarea lui Hristos ucenicii s-au întors la Ierusalim şi  au aşteptat darul făgăduit al Duhului Sfânt. Luca ne asigură că această perioadă de aşteptare  a fost una de pregătire serioasă. El spune că grupul “stăruia cu un cuget în rugăciune şi în cereri” (Faptele Apostolilor 1:14). În acest verset ni se prezintă doi paşi pregătitori pentru darul Duhului,  în primul rând – ei erau într-un cuget şi, în al doilea rând – s-au rugat mult.

Să revedem învăţătura dată nouă prin inspiraţie cu privire la relația dintre rugăciune, darul Duhului Sfânt şi redeşteptare. Luca spune că ucenicii au stăruit în rugăciune şi cereri. Cuvântul “stăruiau” sugerează că nu mergeau doar la întâlnirile de rugăciune de miercuri seara. În cele zece zile dintre înălţare şi Cincizecime, adunarea pentru rugăciune într-o singură seară nu se potriveşte cu imaginea dată de acest verset. Ne putem poate imagina că ucenicii se adunau în fiecare zi ca să caute în rugăciune împlinirea făgăduinţei Tatălui. Fără nicio îndoială ei petreceau timp şi în rugăciuni personale pentru Dar. Cererile lor urcau continuu la cer, în fiecare zi.

Experienţa de pregătire a ucenicilor este o lecţie importantă pentru noi. Noi nu suntem destul de serioşi în a insista cu rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu pentru împlinirea făgăduinţelor Sale, de a ne da redeşteptarea finală ce va fi însoţită de Ploaia Târzie. Crezi sau nu, Dumnezeu este dezamăgit de noi pentru că nu-L cicălim îndeajuns cu redeşteptarea şi darul Duhului Său. Ellen White ne spune “Noi nu dorim cu destulă înflăcărare să prezentăm petiţii Domnului nostru şi să-I cerem darul Duhului Sfânt. Domnul doreşte ca noi să facem acest lucru. El doreşte ca noi să ne înălţăm cererile cât mai degrabă către tronul Său.”(Principiile  fundamentale ale educației creștine, p.537)

În mod repetat, serva Domnului ne spune să ne rugăm pentru revărsarea Duhului – ea spune rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă. Facem aşa? Ne rugăm noi personal câteva ori pe zi pentru o redeşteptare în vieţile personale şi în cadrul bisericii?  Ne adunăm în grupuri şi ne rugăm aşa cum au făcut ucenicii? Auzim noi rugăciuni pentru Ploaia Târzie în timpul rugăciunilor pastorale la serviciul divin? Suntem cu adevărat serioşi în a face ceea ce ne spune Dumnezeu? Suntem serioşi cu privire la primirea Ploii Târzii?

Solul lui Dumnezeu pentru biserica rămăşiţei era serios în ceea ce priveşte redeşteptarea. Declaraţia următoare din Review and Herald, 22 martie 1887 (Selected Messages, cartea 1, p.121) este probail familiară. Citeşte din nou încet, frază cu frază şi cu rugăciune. “O redeşteptare a adevăratei evlavii printre noi este cea mai mare şi cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre Căutarea acestei înviorări ar trebui să fie cea dintâi lucrare a noastră. Trebuie un efort serios pentru obţinerea binecuvântării Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu doreşte să reverse binecuvântarea asupra noastră, ci pentru că suntem nepregătiţi să o primim.Tatăl nostru ceresc este mai doritor să dea Duhul Său Sfânt celor care-L cer, decât sunt părinţii pământeşti să dea daruri bune copiilor lor. Dar este lucrarea noastră, prin mărturisire, umilință, pocăință și rugăciune stăruitoare, să îndeplinim condițiile pe baza cărora Dumnezeu a promis să ne dea binecuvântarea. O redeşteptare trebuie să fie aşteptată doar ca răspuns la rugăciune.” Ce putem face pentru a ne încuraja unul pe altul ca să urmăm învăţătura de la Domnul? Putem începe prin a fi fiecare un exemplu. Să intrăm cu seriozitate în experiența de a ne ruga  pentru darul făgăduit de Dumnezeu aşa cum au făcut-o ucenicii. Să credem ce a spus Dumnezeu şi să ne rugăm!

 Ted NC Wilson

 Președinte al Conferinței Generale a adventiștilor de ziua a șaptea

Traducere: Ovidiu Afalter
Advertisements

One response to “Mesajul Președintelui

  • Ilie

    Ar fi interesant sa urmarim cronologia evenimentelor. Paragraful citat de fratele Wilson este scris in anul 1887. Pentru cei ce cunosc bine istoria bisericii Adventiste stim ca anul 1888 are o incarcatura de evenimente si trairi care ar fi frumos sa se publice in literatura noastra fara nici un ocol. Atunci Cerul era pregatit sa verse in abundenta binecuvantarea promisa. Si totusi noi, Biserica, ne-am impotrivit cu incapatanare. Prin liderii nostri de atunci, noi am respins darul cerului, pentru ca, la fel ca generatia pustieii, n-am vrut sa credem ca ceia ce promite Dumnezeu trebui crezut. Si iata-ne, plangad la “zidul adventist al plangerii” cersind un dar in care daca am crede cu adevarat, ne-am pocai, incepand cu liderii nostri pana la membrul de rand. Cititi cu atentie rugaciunea lui Daniel. Vedeti ce atitudine la acest barbat al lui Dumnezeu. Daca tot suntem indemnati sa ne rugam, hai sa o facem avand in fata obiectivul pierdut din vedere de inaintasii nostri. Sa nu calcam pe urmele lor in razvratire, ci cu un spirit umil, sa cerem iertare pentru ei si pentru noi, Sa dam laoparte orice pacat care ar putea sa ne desparta de Dumnezeu. Nu, Cerul nu e zgarcit in a trimite ploaia promisa ci pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu impiedicandune sa-I vedem fata Celui care ne-a data atat de multe si pretioase fagaduinti.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: